Poezie
Moină
1 min lectură·
Mediu
De-aproape două ceasuri, plouă mocnit și parcă
S-a pogorât iar toamna – tristețile-i mă-cearcă –
Asfaltu-i ud – băltește, copacii-s uzi și ei
De-atâta ploaie, triști, par, azi și anii mei.
Cândva, priveam cum focul iși scutura văpaia,
Azi văd cum se prelinge, pe la ferestre, ploaia
(Alunecă, pe stradă, fanfara mortuară)
Și-aud cum urlă vântul, sălbatec, pe afară.
Und’ poate să se-adune, de unde să mai cadă
Atâta jale în lume, ori cât pot să mai vadă
Ai mei ochi, lăcrimați de-atâta suferință?
Bocește-ntreg pământul, întreaga mea ființă.
002.208
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dorian Ulici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Dorian Ulici. “Moină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorian-ulici/poezie/205485/moinaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.