Poezii

Încet mă scurg Și mă întorc La pământ. Am ajuns acasă!

DUDorian Ulici

0

1

A început să ningă – Cu fulgi mărunți și rar, De parcă în zadar A început să ningă. Și s-a pornit să plângă Fanfara-n cimitir; Fecioare, în delir, Au început să plângă. De sus, din

DUDorian Ulici

0

0

De-aproape două ceasuri, plouă mocnit și parcă S-a pogorât iar toamna – tristețile-i mă-cearcă – Asfaltu-i ud – băltește, copacii-s uzi și ei De-atâta ploaie, triști, par, azi și anii

DUDorian Ulici

0

0

În vechea tavernă, nu-i nime – Doar eu; Vechi parcă-s toate. Cu mine, Sunt eu. Să stingă lumina, nu-i cine – Doar eu. Pustie-i taverna – nu-i nime, Nici eu.

DUDorian Ulici

0

0

Curg Zilele – Toate La fel – Ieri, Azi... Mâine, Poate N-am să mai fiu.

DUDorian Ulici

0

0

Prin geamul spart, plouă domol, În albul pat, de tine gol Și vântul parcă-mi dă ocol… Domol… Și-un fel de muzică se-aude – Funebru marș, de-alame ude, Ce printre ramurile

DUDorian Ulici

0

2

Ce frig e azi la cimitir, Ce rece bate vântul! Iubita-mi cântă la clavir Și plânge-ntreg pământul. În alb lințoiu înfășurat, Ascult cum cântă-amar, Iubita cântu-ndoliat, Mai rar...mai

DUDorian Ulici

0

1

Ce trist cânta fanfara-n cimitir! Cerul plângea și se îneca pământul; Jilav mi-era obrazul. Sufla vântul Și ascultam fanfara-n cimitir. Iar clopotele,-n bocet răsunau, Din limbi de fier ce

DUDorian Ulici

0

0

Dorm, prinse-n amorțire, Vastele câmpii; Căzute-n adormire, Zac ninse și pustii. De-argint zăpezi polare, Parcă de-un veac coboară; Sunt vremuri glaciare În casă și afară.

DUDorian Ulici

0

1

Cine sunt eu? Care dintre noi? Eu, tu, Noi, Amândoi.

DUDorian Ulici

0

0

Dorm satele, adânc, pe dealuri risipite, Dorm câmpurile-ntinse, tăcute, -nzăpezite, Pe bolta, doarme Luna și doarme-ntreg pământul - As fi dormit și eu, dar tare sulfa vântul… Și-l auzeam vuind

DUDorian Ulici

0

0

Și nu-i nici mal Și nu-i nici punte Și nu-i nici val Și nu-i nici luntre Și-ncet m-afund în Lethe, Cuprins de-a tale brațe.

DUDorian Ulici

0

0

Și nu-i nici Lună, nu-i nici Soare Acolo unde ești; Nu e nici mal și nu-i nici mare, Nici păsări la ferești. Și nici o boare nu adie, Obrazul să ți-l zvânte – Nu-i nime acolo în pustie, La

DUDorian Ulici

0

0