dispariția
Cezarul a fost înjunghiat cu o lacrimă mai gravidă decât pumnalul celui mai aprig dușman. acum tocmai și-a evaporat-o neștiut, pe unul dintre câmpurile de luptă, dintr-un viitor fără de
DSDorian StoilescuStetoscopul stelelor
Trăiesc într-o barieră de corali, unde deplinul îmi pare acasă adică locul unde-i lumină când totul împrejur piere într-o beznă adăpostindu-mă de gropi ale trecutului, unde rechini
DSDorian Stoilescuhărți și granițe
hărțile nu arată certitudini. rămân importante prin selecția detaliilor. devin holograma amprentelor clienților din limuzina câștigătorilor ultimei lupte. granițele rămân cioburi de inimi,
DSDorian StoilescuDoină metamodernă
Navigând între timpuri fragile peste lumi în conflict, când putem măsura dorul doar prin depărtări și absențe, când nicio realitate nu rămâne îndeajuns înțeleasă, când sufletele contemporane au
DSDorian StoilescuHaiku
nopți în Amsterdam - felinarele roșii fete de sticlă
DSDorian Stoilescu21 decembrie ’89
până atunci moartea fusese ceva suspect, departe de mine, murdar, toți care mureau erau străini și-atât. ba mai mult, chiar mi-era teamă că m-aș putea pricopsi cu vreo infecție, ceva, o boala
DSDorian Stoilescula petite étoile
credinței i-am pus o gură ironică-sceptică, din acel moment păream un cazino dărâmat, nimeni nu mai credea în mine; feței mele i-am pus o mină ocupată și neprietenoasă iar lumea n-avea curajul
DSDorian Stoilescudespre datoria mârlăniei sfinte de a te plânge întruna
repede, trebuie s-arunci toate netrăirile facebook-ului, instagram-ului, tweeter-ului: toate ca pe mâncarea stricată din cratiță peste ceilalți, să dai vina pe toți din dorința de-a-ți face
DSDorian Stoilescuîn noua țară
aici nimeni nu vrea să știe prea multe despre noi și fiecare nou venit se teme în ascuns de celălalt oricare zi devine divertisment în sporturi extreme făcut pe fugă pe coama pârâului
DSDorian Stoilescuah, caii putere zburând
* ah, caii putere zburând peste benzile de gând, dorul meu bând ziua lină ofilită-n motorină printre stele printre vânturi printre inimi printre gânduri printre lacrimi printre
DSDorian Stoilescugratiile
între noi sunt gratii nu știm cine-i înăuntru cine înafară nu mai înțelegem dacă unul din noi e temnicer pentru celălalt sau prizonieri amândoi dar învățând mersul prin sine curgând în
DSDorian StoilescuGioconda
nu știu cât de estetică și eterică ești, dar admit cum, deopotrivă, dăruindu-te admiratorilor, criticilor, pețitorilor, ignoranților, vandalilor prin prelunga-ți absență de sine, tu rămâi mereu
DSDorian StoilescuDe ziua ta, tată
Tată, îți vorbesc într-o zi de toamnă târzie când e ziua ta, când avionul tău de-abia a decolat de pe o pistă cu brumă, când nu mai sunt flori de vânzare la supermarket și când mama de mult ți-a
DSDorian StoilescuSenryu
vânzări în piață - zâmbetul copilului de sub tarabă
DSDorian StoilescuHaiku - Clar de lună
pădure noaptea - împușcături în pământ, în clar de lună
DSDorian StoilescuHaiku - Portocalul
Portocal verde - cătând tricoul oranj soarele-îmbracă
DSDorian StoilescuHaiku
armonii iarna argint în golul zilei - veselă spartă
DSDorian StoilescuLa judecata de apoi a bărbatului
Bărbatul este un altar cârcotaș, un lătrător, un disperat, un impostor, un criminal în serie, visând că este prințul dintr-un basm contemporan, sperând zilnic în inima lui să fie adus la viață
DSDorian StoilescuMama mea avea o singură ciudățenie
Mama mea avea o singură ciudățenie, nu judeca niciodată greșit, ea era întotdeauna unde trebuie să fie și făcea exact ceea ce trebuie să facă la momentul cel mai potrivit, mai precis decât cel
DSDorian StoilescuAcum
cerul avea o singură universitate cu o singură facultate într-o singură clădire având un singur program de studiu care era într-o singură clasă în care era un singur examen pe un singur
DSDorian StoilescuÎncăpățânarea sinelui
Cineva s-a încheiat cu fără de sine însuși la șireturi, la cravată și la pardesiu și a ieșit pe poartă. Zâmbea fără de sine la sine când dintr-o dată a pornit ceasul fără de sine la toți
DSDorian Stoilescu