Dorian Duma
Verificat@dorian-duma
Sunt doar un personaj, nici macar clona
Ti-ar fi dat niste culcaturi
Cu instinct de gradibar
Prin noroaie...nu pe paturi!
Pe textul:
„armata" de dumitru cioaca-genuneanu
eu imi permit sa-ti sugerez niste imbunatatiri la mini fabula matale care eu cred ca sunt niste greseli in coada versurilor.
Eu cred ca in loc de \"fiare\" matale ai vrut sa spui \"fiere\" care e un organ amarui si care se varsa cand nu te astepti in capul nevinovatilor. Pe site-ul asta eu cumnosc un om Fiere, dar nu vreau sa-i dau numele ca sa nu ma spurc la gura.
\"Lighioane\". Aici probabil matale ai incercat sa scrii \"lighene\". Pentru ca lighenele sunt deosebite de troace. Ca unii oameni se spala de pacate in lighene si altii se baga sub dus. Altii raman nespalati.
La \"inclinare\" sunt deacord. Inclinatorii sunt cam multi si nu poti sa-i razbesti intr-un razboi cinstit. Ei detin majoritatea pentru ca e mai simplu sa te inclini decat sa-ti pastrezi spinarea dreapta. Asta de cand lumea. Neinclinatorii au fost inlaturati prin tradari si prin miselii. E plina istoria de exemple.
Iar la plocoane...eu cred ca ar trebui modificat si pus claperoane care nu stiu daca exista. Dar nici nu ne opreste nimeni sa le inventam.
Nu stiu cat am fost de explicit, ca eu mereu ma implic unde nu-mi fierbe oala.
Pe textul:
„minifabula vanatorului iubit de fiare" de dumitru cioaca-genuneanu
mie mi-a placut poezia matale ca e cu obsesie de verde care si eu am avut obsesie de portocaliu. Visam noptile ca mananc portocale.
Ziua le mancam numai din ochi, ca ce frumoase erau in vitrina la un magazin. Pe urma au disparut si din vitrine.
Dar eu tot le visam si erau tare zemoase si mai ales citrice.
M-am jurat cu alti doi copii (pe rosu, nu pe portocaliu) ca atunci cand ne facem mari o sa mancam numai portocale. Acum am crescut eu, nu zic, dar nici portocalele nu mai au gustul celor din visele mele.
Ce ironica e viata asta uneori.
Pe textul:
„Obsesie verde" de Catalina Stanescu
Costel m-a avertizat sa ma feresc de poeziile matale ca matale esti cam destept si cu o ironie foarte fina care eu daca-mi raspunzi n-am sa o inteleg. Dar cred ca m-am ambitionat din cauza de sef de trib si incerc marea cu degetul care deget intre timp s-a vindecat.
Ce n-am inteles eu din poezia matale, e clar ca lumina zilei. Adica aproape nimic. Ce am inteles, a fost versul \"Mama, Doamne, ce alergatura!\"
Cu alergatura sunt la curent. Cand eram mic fugeam dupa gaini sa le sucesc gatul iar gainile fugeau de mine sa nu le sucesc gatul. Pana cadeam lat. Si atunci ziceam si eu, mama, Doamne, ce alergatura.
Tata daca auzea ca iar am fugarit gainile isi pregatea cureaua, asa ca urma repriza a doua de alergatura. Ca de prins nu ma prindea, ca eu alergam ca un disperat, la fel ca si gainile carora voiam sa le fac de petrecanie. Ca odata mi-a spus:
- De ce fugi asa repede, da-mi si mie o sansa sa te prind.
- Daca te las sa ma prinzi o sa rada vecinii de mine.
- Cum adica?
- Adica or sa spuna, ce ma, te-a prins bosorogul de taica-tau?
- Asa? Si care-s vecinii aia?
- Pai nenea Peder si nenea Yablonski.
Tata n-a mai spus nimic, ca eu i-am numit pe vecii cei mai grasi de pe strada noastra si mai musculosi. Tata s-ar fi bucurat daca i-as fi spus ca nenea Ionica e cel cu musca pe caciula, ca tatei ii placea sa se bata cu nenea Ionica, nenea Ionica era numai aschie.
O singura data m-a prins tata. Si atunci s-a laudat la toata strada. M-a prins pentru ca imi rupsesem un picior si-o mana din cauza de bicicleta, cu o zi inainte si le aveam in ghips. A incercat tata sa ma croiasca cu cureaua dar eu ma aparam cu ghipsul pana tata s-a enervat.
- Ce tot pui ghipsul ala in fata?
- Ca sa nu ma nimeresti in cap, ca matale nu te uiti pe unde dai. Ca bei pana iti pierzi mintile si incepi sa fugi dupa oamenii cu picioarele in ghips.
Care daca te vad vecinii or sa rada de matale.
- Care vecini?
- Nenea Peder si nenea Yablonski...
- Aaaa, aiaaa...
- Dar si nenea Ionica!
Cand a auzit tata de nenea Ionica, pe loc i-a trecut supararea si m-a dus in spate pana acasa.
A doua zi toata strada vorbea de bataia dintre tata si nenea Ionica. Nenea Ionica s-a ales cu gura sparta si un ochi vanat iar tata cu trei luni de penitenciar.
Numai bine. Ca pana a iesit tata de la inchisoare am scapat si eu de ghips si iara alergam iepureste.
Pe textul:
„Mai multe muște" de Adrian Firica
Pe textul:
„Bagabontul" de Mihaela Plesa
Cand am vazut cate am facut eu si inca o sa mai fac, aoleu. Mi-au tremurat nadragii de pofta ce-o poftesc.
Eu am auzit ca nu e bine sa poftesti ca daca poftesti ramai gravida si nasti bebelasi cheliosi. Iar bebelasii sunt asa cum sunt, adica nu stiu sa taca din gura, fac \"uaaa\" tot timpul si ar suge lapte. Eu cand am fost mic n-am primit lapte, ca ma crestea o strabunica si ea intarcase cu vreo 50 de ani in urma, era stearpa de-acum. Imi punea o bucata de paine intr-un tifon si mi-o indesa in gura. Era si de biberon si de tâta.
Poate de aia am crescut destept. Ca la 6 luni deja stiam sa ma dau de-a berbeleacul prin casa. Si gangaveam.
La un an purtam primul meu camesoi si o pereche de ciorapi care erau incaltari de iarna. Eram falos nevoie. Si zdupes, de, aerul de tara.
Am auzit ca daca ai aer de tara traiesti pana mori. Si daca mori lumea te inmormanteaza si jeleste dupa tine pana li se bulbuca ochii. Abia astept sa mor, sa vad cati au sa planga dupa mine.
gata, mai trec eu pe-aici la partea doi.
Pe textul:
„Bagabontul" de Mihaela Plesa
Eu am auzit ca nici voce n-au lebedele, canta cumva pe nas si ragusit, mai mult de tanguiala.
Dar frumoase stiu ca sunt. Ca am vazut la desene animate. Si mai stiu ca sunt somnoroase si dorm in trestii si ingerii le stau aproape de nu-i poti deosebi. Care sunt ingerii si care sunt lebedele. Poate pentru ca seamana atat de mult unul cu altul.
Pe textul:
„Jurnalul unui olar" de Motoc Lavinia
eu n-am doua fete, te rog sa ma crezi. am numai doi baieti. N-am nici macar o fata, ca daca as avea m-ar snopi nevasta ca m-ar intreba cu cine am facut-o.
Mie mi-a placut existenta matale rupta in doua, care eu n-am parte de asa ceva, la mine functioneaza un fel de antonim. Eu si nevasta mea suntem doua existente care facem una fiindca ne sincronizam pe aceeasi lungime ondulatorie, avem aceleasi amplitudini si densitati de emotii pe nanometrul facut cub. Cu frecventa stam putin diferit. Inainte eu aveam o frecventa necesara ridicata, acuma frecventa s-a mutat in jumatatea cealalta si a devenit crescatoare asa ca eu devin decrescator pentru un echilibru amiabil.
Despre dragoste nu stiu ce sa spun ca nu ma pricep dar nici asa, sa o imparti la doi nu merge ca nu se stie care e divizorul comun. Iar multiplii dragostei se integreaza exponential sau se extrag din radacini ovalizate sau patrate. Cele patrate sunt mai bune ca au logica, cele ovale nu ca sunt preponderent eliptice din care cauza par sintetice si prefabricate pe banda.
Oricum domnule totmihai, sa ma anunti cand devine Mihai poezie, ca Mihai rimeaza cu cai si eu am citit despre cai foarte rari, ca sunt verzi si stau pe pereti.
Pe textul:
„Intre Mihai si totmihai" de Danciu Mihai
Care la definitia anagramei eu am gasit cuvantul \"frazăș\" si degeaba l-am cautat ca in dictionarul meu lipseste. O fi vreo gafa a celor care scriu dictionarele, eu cred ca ar trebui amendati. Sa puna \"frazăș\" inapoi in dictionar, ei, comedie.
La antonomaza mi-am prins urechile, ca sunt clapaug de felul meu. Aici am intrat repede in perifraza si n-am mai stiut sa ies, fiind in interiorul unei explicatii din alta explicatie
Asonanta am inteles, va sa zica daca spui doctrina/motorina, ele nu sunt rime bune ca n-au nimic una cu alta, e greu sa le imperechezi. Nu e ca gaina si cocosul care se imperecheaza bine. Ele nu sunt rime dar nici asonante nu sunt, ca dau cum trebuie.
La anastrofa iara m-am prins. Ca si pe mine ma pasioneaza amanuntele. Ca eu daca nu stiu sa pun virgula unde trebuie atunci schimb ordinea cuvintelor ca sa atrag atentia ca nu stiu unde sa o pun, dar ca sunt vigilent si recunosc.
Cel mai greu mi-a fost cu anadiploza, care figura retorica n-am reusit sa aflu cate laturi are si ce unghiuri ascunde pe portativ.
Din explicatie am inteles ca anadiploza nu se poate aplica la orice fraza, mai ales la prima. Se pare ca la prima îi lipseste precedenta.
Eu cred ca daca gasesc o fraza care sa fie prima si sa contina o anadiploza, am sa iau premiul Nobel pentru literatura. Vai de mine, asta m-ar face vestit si poate ca intelectual major. care major e mai tare ca nemajor ca are ceva in plus.
Pe textul:
„DEX A" de stanescu elena-catalina
Eu stiu ce fac cu ele, fac carnati. Ca asa facea si tata cand scotea matele porcilor. Asta daca nu le fura pisica ca aveam o pisica smechera ca orice pisica. Astepta pana golea tata matele. Pe urma astepta pana le spala mama. Pe urma se fofila ca din intamplare si odata punea gura pe ele. Si fugi.
Odata tata s-a luat dupa ea dar s-a impiedecat in mate si s-a lovit cu capul de un dulap. A trebuit sa chemam un tamplar sa repare dulapul ca tata era cam tare de cap.
S-a jurat ca daca prinde pisica o jupoaie de vie. Si tata isi respecta juramintele. Cel putin trei zile ca pe urma le uita si de aia mama nu-l mai crede orice ar spune.
- Iara te juri stramb, ii reprosa mama, nu ti-e frica de Dumnezeu ca te bate?
- Mie nu mi-e frica de nimeni, raspundea tata. Numai de gura ta.
Ce-i drept, ca nici gura mamei nu prea lua pauze. Tata se plangea ca vorbeste si in somn.
- N-am mai vazut asa o gura, cred ca m-a blestemat cineva pe cand eram copil.
Asa ca tata a numit gura mamei, perpetuum mobile.
- Dar ce-i aia perempetum? a intrebat mama, ca mobile stiu.
- Stii pe dracu! s-a enervat tata.
- Sigur ca stiu. Doar la mobile si la covoare cred ca ma pricep si eu. Mai bine ca tine!
Ca sa scape de gura mamei, tata o mai altoia dupa ceafa iar eu, daca eram norocos, pescuiam un picior in cur . Nu prea intelegeam ce vina aveam eu de cearta lor, dar nici nu intrebam ca altfel mai pescuiam un picior. Si decat un picior in plus mai bine unul in minus. Cel putin intu-n caz ca asta
Pe textul:
„traducere libera" de dumitru cioaca-genuneanu
Mie noaptea mi-e frica cel mai rau, am auzit ca noaptea vin dracii si daca te prind dormind, joaca tontoroiul pe buricul tau. Mereu ma scol cu dureri de buric, acuma stiu de ce.
De aia m-am hotarat sa devin vigilent. Cum ii vad dansand cum ii pocnesc cu bulanul. Odata la unul i-am spart gura si atata smoala i-a curs din gura ca mi-a murdarit tot cersaful. Asa ca dupa aia am schimbat tactica, am inceput sa-i lovesc pe spinare sa le zdrobesc coloana.
Dar pe urma, prietenul meu, mi-a spus ca e degeaba, ca dracii n-au coloana, de aia se tin numai de dracovenii.
- Dar atunci ce au? Peste ce sa le dau?
- Peste stii tu ce...
- Stii tu ce nu cred sa aibe. N-am mai auzit.
- Ei, cum sa nu aibe, cum crezi tu ca raman unele fete gravide peste noapte? si nu stiu cine e tatal copilului?
Eu cred ca prietenul meu avea dreptate. Data viitoare ii lovesc peste stiu eu ce. Numai sa ma i vina. Ca stau cu mana pe bulan.
Pe textul:
„Cu-n picior în groapă dar cu mâna pe bulan!" de Geronimo Trascau
Parca pot sa-mi aduc aminte?
O sa-i intreb pe aia de la televizor, ca ei spun toata ziua Gaza-n sus, Gaza-n jos. Pana il ameteste pe televizoman.
Eu nu sunt televizoman, ca eu ma uit la televizor numai cu coada ochiului. Ca sa nu-i dau satisfactie. Numai sambata seara fac exceptie ca se dau filme cu fete in pielea goala si aici ma uit ca imi place ceva de groaza.
Nu stiu de ce imi place asa tare fetele astea cand n-au haine pe ele, l-am intrebat si pe domnul doctorul, nu cumva sunt cam bolnav?
- Nu, a zis domnul doctorul, esti perfect normal. Si mie mi se intampla la fel.
- Atunci de ce nu scrieti pe usa mare sa se vada, ca pacientele sa intre numai in pielea goala?
- Ce, esti nebun?
- Nu. Ca tocmai dumneavoastra ati spus adineori ca sunt normal perfect.
- Sexual esti normal, dar capul ti-o ia razna...
- E de la urechi, domnule doctorule.
- Cum de la urechi?
- Pai nu vedeti ca sunt clapaug? Si cand se face curent sau bate vantul, mi se infoaie urechile si o iau razna, dar trag si capul dupa ele.
- Dilimache, zau, hai ca te recomand la un psihiatru, coleg de-al meu.
- Am fost la psihiatru, ca m-au trimis de la serviciu. Nu ma mai duc.
- De ce?
- Ca nu era in toate mintile.
- Cine, tu sau el?
- El. Ca m-a pus pe un scaun si m-a intrebat daca am reflexe. Am, am spus eu,si inca ce reflexe. Dar el nu s-a multumit si a inceput sa-mi bata genunchii cu un ciocanel si doar l-am avertizat sa nu ma bata cu cioocanelul.
- Ce s-a intamplat?
- Cred ca mi s-a indreptat genunchiul si l-am lovit pe domnul doctorul acela nu stiu exact in ce loc ca imediat l-am vazut dandu-se de-a berbeleacul prin cabinet. Am asteptat cat am asteptat, dar domnul doctorul nu se mai oprea cu tavalitul asa ca am plecat. Cred ca e tacanit, nu ma mai duc la psihiatrii. si nici la matale nu mai vin daca ai colegi de astia. Bine ca am aflat ca sunt normal. Sambata ma uit iara la fete.
Of, ca nu mai am rabdare.
Pe textul:
„Cate ceva despre baieti" de Mihaela Plesa
eu stau cu sufletul la gura si astept toate aventurile matale. Mai beau o bere si mai citesc un rand si tot asa. Ca eu am auzit ca daca inmultesti berile, se inmultesc si randurile. Iar eu la inmultit berea sunt cam expert.
Citesc tot ca din experienta matale poate ma aleg cu ceva, adica vreau sa fac si eu turul Canadei, dar mi-a spus cineva ca daca vreau sa o fac cu masina sa nu-mi iau concediu, mai bine sa intrerup serviciul pentru un an.
- Pai eu intr-un an fac inconjurul Caii Lactee, i-am spus eu omului acela, ca eu daca ma pun la volan nu-i mai dau drumul pana nu se gata turul.
- Atunci fa-l noaptea, m-a povatuit omul, si-asa nu vezi nimic.
Nu stiu ce-a vrut sa spuna cu asta, ca doar nu-s orbeata, eu mai astept oricum pana termini matale si vad eu cum sta treaba.
Eu te rog foarte mult sa ne povestesti cu mai mult lux de amanunte, ca mie-mi place luxul. Eu pe al meu l-am pierdut, nu pot sa spun in ce imprejurari din cauza de risc dar acum am dat anunt la ziar pentru unul mai ieftin care se numeste de ocazie.
Cu ocazile stau bine. Mai ales acum de Pasti au curs ocazile ceva de groaza. M-am imbatat din doua in doua ore si inca n-am terminat. Doar azi am facut o pauza de serviciu. Ca m-a si intrebat seful de la serviciu:
- Ce-i cu tine o ora mai devreme, tu deobicei vii mai tarziu o ora, lunea.
- Nu stiu, dom\' sef, ca-s prea beat, cat o fi ceasul?
- Esti beat?
- Te cred si eu, dar cum ti-ai dat seama?
- Du-te-acasa, daca esti beat!
- Nu pot, dom\' sef, ca-s si obosit pe deasupra, mai bine ma duc sa caut o ascunzatoare si trag un nap.
Dupa napul ala m-am revenit asa ca restul zilei mi-am luat liber si am venit acasa. Poate mai prind vreo ocazie.
Pe textul:
„Pelerini-Motorizati prin Romania" de Radu Herinean
- Nu va suparati, am intrebat eu pe un nene alb la piele, unde sa ma culc si eu la noapte ca mi-a trebuit doua ore sa ies din aeroport si m-a apucat inserarea.
- Nem tudom, mi-a raspuns nenea ala.
Nu stiu daca era pe engezeste ca n-am priceput o boaba. Adica OK stiam si eu. Sau thank you, ori please, dar nu mi-a spus nimeni asa ceva.
Am gasit eu un hotel pana la urma, ca sunt cam descurcaret si am cerut o camera.
Receptionistul m-a intrebat de room.
- Mai bine o bere, am cerut eu.
Dimineata am iesit de la hotel cam lefter, ca la intrare n-am observat stelutele si de unde sa stiu ca masa era inclusa, eu n-am mancat cu gandul sa scap cat mai ieftin.
Am luat metroul si dupa ce mi s-a facut lehamite de cat am mers, am coborat in cartierul Barking de care nu auzisem nici macar in povesti. Gazda mi-am gasit la un jamaican cu parul cret. Am inchiriat un dormitor in care intram eu, patul de sub mine si un cuier deasupra capului meu. Dar baia si bucataria erau comune asa ca mai faceam cu schimbul, mai dormeam si in bucatarie. In baie am dormit numai odata cand m-am imbatat cu gazda si am inceput sa ne pupam. Pe gura nu, ca el era cam buzat, numai pe obraz. Pe urma am inceput sa plangem, jamaicanul din cauza ca-l parasise nevasta care si ea avea parul cret iar eu plangeam din cauza ca-l parasise pe jamaican nevasta si ma simteam empatic, poate il induplecam sa-mi scada chiria. El a zis ca nu, asa ca m-am dus la culcare. Am dormit cu capul pe colacul veceului, cred ca de aia am visat numai clor toata noaptea.
Cat despre vremea englezeasca di barking, mai bine sa n ici nu va povestesc ca va apuca groaza de atata ploaie.
Poate maine, daca mai gasesc textul asta.
Pe textul:
„Intalnire in rai" de Mihaela Plesa
Acuma parul meu s-a maciucat dar numai pe ceafa, ca restul s-a prostit si a dat bir cu fugitii. Iarlumea rea spune ca am intinerit, ca incep sa arat cu un nou nascut.
Pe textul:
„Între noroaie" de Amalia David
Partea unu, acolo am inteles, dar pe urma am cautat partea doi si acolo iar n-am inteles. Eu nu le spun parti ci feluri. Felu\' unu, felu doi si felu\'trei care se sare.
Mama ne dadea numai felu\' unu. Pentru al doilea nu ne calificam ca aveam burtile mici. Insa in crestere. Fratele meu care noi ii spuneam ca e mijlociu, se vaiata mereu:
- As manca ceva bun, zicea el.
- Ce-ai manca, intreba mama.
- Ceva bun.
- Ia o strijea de paine si uloiaza-ti-o.
- Pui si zahar deasupra?
- Zaharul imi trebuie la ceai, e bun si fara zahar.
Fara zahar nu era bun, ti se intorcea in greata asa ca plecam cu fratele meu si cautam bani marunti pe care lumea ii mai pierdea. Cand gaseam o moneda de 15 bani mergeam la pravalie la Valer si cumparam doua bomboane de matase. Pe care le sugeam in rastimpuri.
- A ta cat s-a facut? Ia sa vad... A mea e mai mare!
O inveleam in batista plina de muci si mai sugeam din ea dupa vreo ora.
- Tu mai ai?
- Nu, am supt-o toata. Dar tu?
- Eu mai am.
- Ma lasi s-o sug si eu un pic?
- Nu, ca te stiu eu, o spargi cu dintii...
- Din mana de la tine, te rooog.
- Bine, dar daca o spargi imi dai una intreaga.
Felul trei aveam numai de sarbatori sau cand aveam musafiri. Si de regula, ni se facea rau, nu cunosteam masura.
- Vedeti? facea mama, de aia nu va dau dulciuri, ca vi se face rau.
Pe textul:
„British weather" de Mihaela Plesa
ca pe ea o placi mai mult.
Dar Costel o contrazice:
-Ba pe DoD... ca-i bade \"cult\"!
Pe textul:
„epigrama de bun venit" de dumitru cioaca-genuneanu
In portofel imi bate gol
Si ia-mi de adevar cuvantul
In buzunare-mi sufla vantul
PS
cand esti, domnule, acasa ca te sun si nu raspunde nimeni
Pe textul:
„numai deziluzia a creiat confuzia" de dumitru cioaca-genuneanu
- De ce ma injuri, duduie, de mama? Ce ti-a facut mama?
- Te-a facut pe tine, magarule!
De atunci nu mai prind femeile de fund.
- Esti prost, mi-a spus prietenul meu, hai s-ti arat eu cum se face.
Ne-am dus iar pe strada si prietenul meu a prins o doamna de fund. Doamna s-a intors cu niste ochi cam mari si a intrebat repede:
- Care din voi doi a fost?
Prietenul meu m-a aratat cu degetul dar eu n-am observat din cauza ca radeam cu gura pana la urechi nestiindu-ma cu musca pe caciula. Numai ca doamana aia a scos una doua ceva din poseta si m-a stropit in ochi de-am crezut ca iau foc.
- Derbedeul dracului!
De-atunci nici macar nu ma mai uit la fundul femeilor. Nici daca sunt intrebat. Ca odata o femeie m-a intrebat:
- Iti place fundul meu?
- Asta nu pot sa-ti spun, draga doamna, ca nu ma uit la el, ca poate ma stropeste iar in ochi.
- Ce vrei sa spui?
Dar pana sa apuc eu sa explic am si luat doua genti in cap de nu m-am vazut.
Asa ca iara m-am invatat minte. Acuma cand aud de fundul unei femei ma si carambanesc unde-mi vad ochii.
Pe textul:
„pacatos la patrat" de dumitru cioaca-genuneanu
