Câteodată sunt piatra dimineții…
mărșăluind prin deșert rostești rugăciuni
somnambulic
și-mi rotunjești colțurile.
Cu migală,mă strângi în palmă bob cu bob
și mă ascunzi temeinic în
Iartă-mă inimă pentru ziua de azi
și pentru ziua de mâine
mi-e dor… și mă doare cumva
când nu te găsesc
în copilul din mine,
dar timpul va trece și eu
înțeleaptă
voi învăța să
Mi-e dor să-ți aud pașii-n tindă
Să treci cu cadență de ceas
O lume de basm porți în suflet
Nu faci nici o clipă popas
Tu treci călătoare prin viață
Nimic nu te doare nicicând
Rătăcit printre cuvinte te caut
desenând în zațul cafelei
de ieri
pe seară ai ieșit din casă
călcând apăsat
urma pașilor încă neacoperită
cheamă
semnele erau vechi
Te-am căutat în nopți străine,reci
Ce simplu ți-a părut să-mi spui...afară…
Din inimă mi se scurgea iubirea
Cu gânduri nesfârșite de ocară
Un rug aprins mă mistuia lăuntric
Dorința
cauți în amintiri
comparații nespuse-dorite
nu trec secundele cum vrei
câteodată mă scanezi ai vrea
știu
să fiu ca EA
cu un delete ai putea
să ierți -să uiți -să iubești
În seara de toamnă târzie,
Când ploaia se scurge pierdută
Năvalnic iubirea gonește
La ușa de mult zăvorâtă
Cu tropot și surle o mie
Prin ceața ca fumul șuvoi
Se pârguie gutuile iubite
pe poteca din spatele casei
nu mai numărăm toamnele,
va ninge devreme...
am aruncat vechiturile aseară
doar manșonul bunicii
l-am
Mi-e dor azi de tine,de noi și de viață
Din lada de zestre te-am scos la fereastră
Fireturi de aur și fluturi o mie
Se joacă pe fotă se-anină pe ie.
Și-n palma-ți întinsă spre mine
E timpul să pleci,știi ?
nu găsești calea
e numai una
iubi-iubire nu mai e
sau credeai că se întoarce
la tâmple prea alb vei fi
curând
nu privi în urmă
nu mai
Oricum nu știi cine sunt
și ce vreau
zece ani ți-am desenat în inimă
cărări
niciuna n-ai găsit sau n-ai vrut
pentru tine
prea subtil, prea multe pretenții, prea, prea...
Ultima
Te caut prin vise rebele
Prin noaptea de stele spuzită
Speranța mă mână,nebună
Spre casa de mult părăsită.
Prin colțuri uitate de vreme
Dorm rugii și iedera moartă
Ce vise,ce lume,ce joc...
Când viața se vinde prin troc
Ruleta-i la ordinea zilei
Jucăm simulacrul iubirii.
Când lumea-i cu susul în jos
Urâtul e-un fin
Am obosit de când tot caut calea,
Nimic n-a fost așa cum am sperat
La porți închise am bătut zadarnic.
Iar timpul,cere vamă ne-ncetat.
Cu tine construiam mii de castele
Am urcat dealul Golgotei
fără să simt genunchii zdreliți.
Crucea înmugurea pe umerii-mi drepți,
cântece de slavă se înălțau,
lacrimi de bucurie udau urmele pașilor .
Þi se pare ciudat că mi-au crescut ramuri.
Până în cavernele inimii tale
Nu mai aprind opaițe
Pe altarul amintirilor doar îngerii fac echilibristică
Crezi că știi
Alintă-mă ,mi-e dor de viață
Vorbește-mi până dimineață,
Gonește-mi somnul de pe gene
Durerea incă-n mine geme .
Presară mirt înmiresmat
Pe patul alb imaculat
Nu mă lăsa să chem
De la o vreme nu mai am timp
se comprimă și mă încorsetează
m-am temut mereu de șerpi și acum halucinante,
visele - anaconde se multiplică la infinit .
Toamna-iarna
Nevăzut neauzit te insinuezi
Alerg pământul neobosită
Nu fac pauze interminabile
In eter mă multiplic
Timpul mă macină dornic
Crești din nimicul cernut
Nu știu cum să te
Am fost in gulag, unii nu mă cred
Mi se zbătea o venă la ceafă
Strigătul mi-a rămas in creier nesfârsit
Am muscat pamântul ca o iască de toti pasii tocit
Crezi ca doar in amintirile altora e
Nestiută de nimeni te cheamă iubirea,
Tu numeri cadentat ridurile inimii
Si strângi in pumni ceara cavernelor .
Pasii tăi pe nisip curg râuri de iubire,
Lasă valurile să biciuie
Mi-am facut bagajele ...
Inelul cu zirconiu
de sapte ierni incerc sa nu-l ratacesc .
Sacosa aurie de la promotie
ponosita de atatea plecari .
Cartea ,
n-am citit-o niciodata pana la capat
Liliacul din gradina
S-a itit inspre lumina,
Suguind cu iederuta ,
Cum ca mica-i potecuta…
Ce surata –nselatoare,
S-a intins cat drumul mare,
Cum da soarele oleaca,
Nimeni nu mai
DO