A fi sau a iubi!
A fi sau a iubi! Azi vorbele tale m-au atacat pe nepregătite, m-au prin în cleștele lor, m-au biciuit până la sânge, înfulecând nemiloase din durerea mea, când au văzut că sunt la
Cine sunt eu?
Cine sunt eu? Sunt gingașul răsărit cu sărutarea dulce a zorilor; sunt casa pe care ai construit-o, la chemarea cuvântului; sunt lemnul din care e făcut scaunul pe care
Gândurile
Gândurile mele , păsări albe... păsări negre ... zboară cât în cer... cât pe pământ.. cât în jale , cât în cânt... se adună apoi stol după stol lăsându-mă amețit și gol!
ȘOAPTE DE IUBIRE
Se-nalță-n ceruri albe, din veșnica noapte, Prin neguri crude,timpul greu răzbate, Iubirea-ți, se transformă-n dulci șoapte.. Mă cheamă și-un fior trupu-mi străbate ... Nu pot să fug!mi-e
IUBIREA
IUBIREA Iubirea mea, lavă ce se revarsă peste marginile neîncăpătoarelor cuvinte, căutând puritatea în noroaie, oaze în deșert... ...floarea de colț, ce crește doar pentru
Toamna
Plâng copacii ,rând pe rând, Lacrimi ruginii varsă întruna! Plâng! după mireasma florilor de mai, După cântecul păstorilor din nai, După mângâierea caldelor ploi, După roadele dulci,
Sfârșit
Plânge cerul cu fața-n cruce, puritatea adamică ce s-a pierdut! Plânge marea,urmele pașilor îndrăgostiți, Pe nisipul torid al verii deșertice! Urlă animalele junglei citadine, adunându-se în
Ispite
Îngerul m-a lăsat de mână, în mijlocul pădurii, mi-a arătat poteca spre panta abruptă, ce duce spre vârful credinței, apoi a dispărut în lumină. L-am strigat dar nu m-a auzit! M-a lăsat în
Despărțire
Convoi de vorbe moarte , ne însoțeau prin parcul solitar. Fantomele vechilor iubiri , dansau printre copacii goi, în ritmul tăcut al morții! Filmul iubirii noastre rula
Despărțire
Convoi de vorbe moarte ne însoțeau prin parcul solitar. Scheletele vechilor iubiri, dansau printre copacii goi, în ritmul funebru al
ANII
Timpul nu mai are răbdare cu mine, mă ceartă,mă pedepsește, tăindu-mi porția de fericire! Îmi apasă umerii goi în fiecare zi, cu nori și ploi! Și lasă răni
Scrisoare
Scrisoare Dragul meu, Iubirea de tine, se revarsă peste marginile încăpătoarelor cuvinte! Răsună și acum urmele pașilor tăi în
...
A murit iubirea? Cerul,scaldă-n lacrimi Mormintele reci; Aud chemările îndrăgostiților, Prizonieri ai morții, Și.... plâng! Sunt
AZI PENTRU IERI
Iartă-mă ,că atat de mult te-am iubit, Că am vrut să zbori de fericit, Că mi-am facut covor din vise, Iartă-mă, pentru vorbele spuse! Iertare îmi cer pentru toate,
MELANCOLIE
MELANCOLIE Cad lacrimile mele, Frunze aramii Din copacii toamnei, Lasand in urma lor Torenti fierbinti, Iar ochii mei cuminti, S-au transformat
poezii
TRUPUL MEU Padurile tinere au luat foc, Lanurile abia date in parg, au ars , Animalele speriate au fugit, Izolat, copacul vietii a ramas! Alerg sa vad
poezii
IUBITULE ! Aprinde farul din sufletul tău, Să-mi lumineze drumul În noaptea vieții, C-am ostenit orbecâind mereu, Nici soarele nu-l mai văd Din cauza ceții. Aprinde
