Poezii

Pe umeri de îngeri veniți în fereastră în noaptea albastră, un ochi mă veghează. Și visu-i mai tandru, în suflet sihastru născând vii arpegii în inima trează. Cu-aripi de mătase un cântec

DIDOBRE IOANA

0

0

Flori de zâmbet dăruind din a soarelui paletă, ochii-n lacrimi mi-i surprind, aplecați spre-o violetă. Mi-ai trimis-o pe-o clipire şi descopăr şi în

DIDOBRE IOANA

0

0

Am palmele-nflorite cu narcise și la urechi cercei de ghiocei. Sunt primăvara ce-nflorește vise pe câmpuri unde zburdă miei! Am inima-nroșită, un bujor și rochia-nverzită prematur. Sunt

DIDOBRE IOANA

0

0

Mai lasa-mă, să-ți mai fiu, Doamne, o floare înflorită-n câmp; să mă mai legăn, de-ncântare sorbind din ochi al tău pământ! Mai

DIDOBRE IOANA

0

0

E clipa plină de-aşteptare, în zorii zilei ca şi-n fapt de seară; şi dând speranțe vii, copilei îi umple calda-i inimioară! E clipa plină de

DIDOBRE IOANA

0

0

Prima zăpadă m-a găsit cu lacrimi pe obraz. Fulgul curat pe-o lacrimă s-a așezat și-a înghețat. Perle izvorau din privire rostogolindu-se prin omăt crescând, cât un om de zăpadă.

DIDOBRE IOANA

0

0

Pe banca din parc așteptai viitorul. Erai atât de încordat, cu pumnii strânși, așteptând... Voiam să mă cuprindă brațele tale dar palmele încă nu le-ai întins, privirea ta nu m-a

DIDOBRE IOANA

0

0

Când ai apărut, nici n-am reușit să mă bucur! Te-ai topit odată cu iarna. Ce repede se invârte pământul când iubești!

DIDOBRE IOANA

0

0

A existat o noapte a mea când mângâind iarba din luncă, luna, o aveam întreagă.

DIDOBRE IOANA

0

1

Te-aștept de-o veșnicie să îmi vii Cu-mbrățișări și sărutări Și mă frământ în insomnii. Iubirea mea târzie, mă omori! Iubirea mea, nu sta afară-n ger, În inimă, un loc ți-am pregătit! Și

DIDOBRE IOANA

0

1

Poate că aerul nu mai miroase a crini sau lăcrămioare, poate că timpul a aruncat parfumul acesta dulceag odată cu iubirea noastră. Laptele însă are același gust de iarbă verde. Doar ochii

DIDOBRE IOANA

0

0

Mi-ascult uneori atent ecoul pașilor gândind că n-au obosit încă... În ei simt trecerea timpului și-mi regăsesc voința de stâncă. Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice; îmi urmează

DIDOBRE IOANA

0

0

Privesc la viața mea ca la o tablă de șah invadată de nebuni și de cai sălbatici. Trimit numai gândul la înaintare și aflu că au fost nimiciți de propria nebunie. Pe tabla mea de șah se mai

DIDOBRE IOANA

0

0

S-a întors iarna, ca o privire furioasă, ca o femeie geloasă, la soba de-acasă iarna s-a întors.

DIDOBRE IOANA

0

1

Iubirea am simțit-o-ntâi în pâinea de pe masă și-n glasul mamei, grijuliu ce mă striga prin casă. Și-apoi, cățelul, leul meu, un dar de la bunica se gudura la pieptul meu: eu îi eram

DIDOBRE IOANA

0

0

Mi-e dor de fumul serii, De luna coaptă în lumină, De râsetul meu de copilă Și de splendoarea frunzelor, puzderii. Mi-e dor de rumena gutuie Coaptă-n jar de crengi uscate Și de toamna

DIDOBRE IOANA

0

0

Privesc în adâncul luminii din șemineu. Ceaiul s-a răcit, gândurile rătăcind m-au purtat departe. Mirosul mentei cuprinde încăperea. Privesc fascinată flacăra, tremurândă ca dragostea

DIDOBRE IOANA

0

0

Iubire De când te-am văzut sufletul meu zburdă copilărește. Ochii noștri știu să vorbească mai bine, gesturile noastre trădează iubirea cea nouă și nimic nu pare că înțelegem.

DIDOBRE IOANA

0

0

Brațele tale m-au primit și m-au legănat, copil am devenit atunci. Grijile mi-au dispărut, lumea s-a evaporat. Eram numai noi; tu, leagăn iubirii mele, mirat, speriat, fericit că am

DIDOBRE IOANA

0

0

Mă regăsesc, la lumina lămpii într-o seară a greierilor; eu și imaginea mea, două umbre ce dispar, născându-se.

DIDOBRE IOANA

0

1