O colegă de la Universitate

Totul a inceput De la cele mai bune sfaturi Pentru pregătirea murăturilor Și a continuat Cu lungi plimbări prin capitală, Mai ales prin cartierele singuratice. Sufocată de nimicurile Din ochii lui, Mă închid în limitele inimii. Traversând străzile acestui paradis, În așteptarea cafelelor, Cuminte ca o fată și cu ochii căprui Înlăcrimați, Ar fi simțit nevoia de Ceva gri,lemnos și tâmp, Ca viața trăită la întâmplare. Oferta vieții îmi prezenta Schimbul tăios de replici, Condamnați să ne ofilim. Surâd călduț. Ura necontrolată,neliniștile difuze, Nu puteau da la o parte perdeaua Care-mi acoperea inima. Se obișnuise cu surâsul și vocea mea. Totul e atât de fals !