O colegă de la Universitate
Totul a inceput De la cele mai bune sfaturi Pentru pregătirea murăturilor Și a continuat Cu lungi plimbări prin capitală, Mai ales prin cartierele singuratice. Sufocată de nimicurile Din ochii
Repetența
Aștept nerăbdătoare, Într-o tăcere funerară, Ziua când o să aflu Dacă am primit nota de trecere În inima ta. Faptul că esti trist Îți dovedește Că sufletul tău e viu. Lacrimile curg De jos
Măcar dacă...
Măcar dacă Ai putea purta iubirea cu tine, Măcar dacă dragostea ta Ar putea umple uriașul gol Din inimă. Șoapte înfundate Caută sensul iubirii. S-a anunțat la radio, Cu o voce izbitor de
E interzis să rupi flori
Sunt plină până la refuz de regrete Ce se scurg în fluviul deliciului nostalgic. Dincolo de timp și spațiu, Tandrețea demonică m-a învățat Că iubirea ne poate duce în Rai, Dar și în Iad. Aș
