Poți să fugi de cine ești,
Poți să fugi de cine ai fost,
E tragic sa poți și să nu vrei,
E trist să vrei și să nu poți.
Când viitorul bate-n geam
și drumuri noi ți se deschid,
Ai grijă să nu
Semnez în condica sabatului sublim,
Semnez în cartea vieții, cea de chin
Dar numai inima mă mai ascultă,
Pentru că nu e surdă e doar frântă.
Auzul îmi e mut, vorbirea îmi e surdă.
Ochii numai
Umbre murdare
De-atâta ucis,
Se-nlănțuie in zare
Sub soarele încins.
Copii avortați,
Violuri si crime,
Oameni drogați
În sabate sublime...
Popoare zdrobite
Sub steaua lui David,
Copii
E cald afară,
e nefiresc de cald.
și nu se simte nici măcar o adiere,
si viermii intra în pământ!
pământul geme de placere.
e cald afară,e prea de tot!
E cald afară,
și eu am obosit
Sarutul pasional al luminii ma revigorat.
de ce m-a scos din ignoranta de-abia acum?
de ce nu m-a scos din mizerie mai devreme?
pe cine astepta
cand codrul ma chema
cand vazduhul fremata a mea
Din valtoarea sufletului,
din miezul pamantului,
din mijlocul focului,
din fosnetul vazduhului,
iese tot raul lumii,
in mijlocul campiei.
Intunecat lacas,
din blestemat salas,
iese suflet
Din cer ai coborat,
pe un fulg de zapada.
in inima te-ai strecurat
fara zabava.
sub ochii mei intrebatori
usor tu te-ai topit.
si mai lasat fara raspunsuri
fara ce mi-am dorit.
ai fost
Din gandul meu ai rasarit,si rodul imaginatiei mele esti!Nu pot sa spun decat ca esti proiectia dorintelor mele in realitate.
Izvorasti din abisul gandirii din perfectul imperfectului,din pacatul
din ce taramuri nevazute ai venit?
cu dragostea ta magica de mai orbit!?
si cum ai reusit sa te transpui
in acest corp topit si modelat in scrum!?
si cu ce drept vi tu acum
sa-mi murdaresti
e noapte-n vama veche
si vantul bate tare
ma simt intr-o ureche,
te simt acum in aer
stau singur si suspin
si marginea scrisorii
acum in mana o tzin.
cerneala de pe ea
se
DA