Poezie

Eu - Femeia

Eu nu am picioare ca ale altor femei

1 min lectură·4 iulie 2005

Mediu

Ale mele calcă moartea, pământul,

Joacă năvalnic și-n farmece gândul,

Se-ncârcelesc pe ființă și om,

Susțin miracolul vieții și-n somn

Înalță-n grădini fericite, eterne ...

Și poartă și fuste ... moderne !

Spatele meu nu-i ca spatele vostru :

Lumina mă dezvelește din monstru,

Vale și șa mă-mblânzesc, mă alină,

Îmi cântă vertebrele magie senină,

Mă apăr cu spetele, mă alint ca fetele,

Pe umerii molcomi mi se-mbuclă pletele ...

Pieptul meu n-are sâni, ci ambrozie :

Doar gustând, poți vedea zeii și rozele,

Doar în palme nemărginirea se-ncuibă,

Iar copilul din tine se-mbuibă;

Blândețea încheie suflarea,

Iar fericirea înseamnă mirarea.

Dar mai presus de orice se vede,

Eu nu am ochii pe care toată lumea mi-i crede ...

Însă pentru ei nu există cuvinte,

Nu se află formule, nu există morminte ...

Ochii mei îl cunosc pe Cel din Vecie

Și-și vând povestea doar ție

Dacă nu ești precum alți bărbați ...

002.529

Djighit Nicoleta Eugenia. “Eu - Femeia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/djighit-nicoleta-eugenia/poezie/130475/eu-femeia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.