Trestii pe maluri

Primul haiku are o ciudată neliniste prin desenul dinamic al liniilor: mișcarea vântului printre trestii, a apei peste raze, ca și când lumina ar fi poleit stâncile și-ar fi rămas acolo.
Al doilea se încadrează în specia clasică: desen diafan și etern, și multă liniște.

O combinație de anxietate și acalmie redată prin asfixiere de proces vizibil lăsat la discreția denominanților dominanți \"vânt, trestii, lună, apă\"!

Cu drag,
Constantin

Ioana Geacar, va multumesc de trecere si pentru comentariu.
Va mai astept

Constantin Codreanu, iti multumesc de trecere.
Te mai astept