Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Poem*

2 min lectură·
Mediu
se rotește cercul în jurul nucleului
o linie dreaptă pornește dintr-o direcție
pe urmele punctului său final
fiecare își construiește un centru al său
fie din piatră fie din apă
zic unii că
un prunc a fost abandonat într-un pustiu
cu mama sa
iar mirajul spre care alerga ea
s-a transformat în izvor
oamenii acum se fugăresc
între picioarele pruncului
abandonat și mirajul acela
undeva unde picioarele goale lucesc
sub lumina farurilor
din care se scurge saliva flămândă
femei majoritatea lor îngrășate
după atâtea nașteri
sau de dorul bărbaților ce-și apără onoarea
departe de casă
se îngrămădesc să ia fiecare
măcar câte o gură de apă sau de aer
tu chiar crezi că un om poate să parcurgă
toate cerurile
și să stea față-n față cu Dumnezeu
când tu te răsfoiești-n patul său
visând un alt bărbat mai viril și mai tânăr
un glas cobora de undeva de sus poruncindu-mi să tac
Variantă 2(antologie)
se rotește cercul în jurul nucleului
o linie dreaptă pornește dintr-o direcție
fiecare își construiește un centru
din piatră
sau din apă
zic unii că
un prunc a fost abandonat în pustiu
cu mama sa
iar mirajul spre care alerga ea
s-a transformat în izvor
oamenii se fugăresc acum
între prunc
și miraj
unde picioarele goale lucesc
sub lumina farurilor
din care se scurge
saliva flămândă
femei, cele mai multe,
îngrășate de nașteri
sau de dorul bărbaților
plecați să-și apere onoarea
departe de casă
se îngrămădesc
pentru o gură de apă
sau de aer
tu chiar crezi
că un om poate străbate toate cerurile
și să stea față-n față cu Dumnezeu
când tu te răsfoiești în patul său
visând un alt bărbat
mai tânăr
mai viril
un glas cobora de sus
poruncindu-mi
să tac
043.879
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
288
Citire
2 min
Versuri
64
Actualizat

Cum sa citezi

Djamal Mahmoud. “Poem*.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/djamal-mahmoud/poezie/1753044/poem

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-pasaGPGeorge Pașa
Djamal, e un poem, în ansamblu, reușit. Îmi plac în special primele șase versuri, precum și acesta: \"mirajul spre care alerga ea s-a transformat/ în izvor\". Aici sunt idei familiare mie, pentru că, sub o altă formă, au fost exprimate și de mine.
În ceea ce privește finalul, eu m-aș fi oprit la versul: \"un glas cobora de undeva de sus poruncindu-mi să tac\".
0
@djamal-mahmoudDMDjamal Mahmoud
George pasa, iti multumesc de trecere si pebtru apreciere,
uite ca le-am eliminat ca si mie mi se pareau prea explicative si directe si nu lasau loc sugestiei.
ma bucura trecerea ta si te mai astept mereu cu bratele
deschise.
mult respect
0
Distincție acordată
@george-pasaGPGeorge Pașa
Este aici, în opinia mea, unul dintre cele mai bune poeme scrise de Mahmoud Djamal. Profunzime a ideilor, simplitate a expresiei, emoție și esențializare lirică, într-un text cu valențe existențialiste, mistice și simbolice. Primele cinci versuri capătă deschidere. Între geneză și apocalipsă aflându-se omul în cele două ipostaze: om religios și om profan. Fiecare își caută \"un centru al său/ fie din piatră fie din apă\", dar numai viziunea care merge spre transcendență, ieșind din imanentismul inerent, este calea prin care, așa cum spuneam odată, \"se vor deschide cerurile, absorbind totul într-o iertare\". Chiar așa voiam să spun și eu: finalul era prea explicit în prima sa formă. Dar astfel nu numai puterea de sugestie este mai mare, ci și \"censura transcendentă\" ne impune tăcerea.
Sunt multe de spus, dar consider că poemul este convingător, cu unele mici scăderi în câteva versuri mediane.
0
@djamal-mahmoudDMDjamal Mahmoud
iti multumesc inca o data pentru apreciere, ma gandeam ca nu va fi inteles mesajul sau multi nu vor avea rabdare sa priveasca poemul c-un ochi atent si analitic, ma bucur c-ai fost tu george pe pagina mea mai ales fiind astazi duminica.
cu mult respect
0