Botez

mă mustră ochii. pendulez între limbi.

cu prima tratez câini bolnavi psihic, vagabonzi, domestici și castrați. îmi spun ei că se simt ceva mai bine acum, doar că se trezesc adesea în timpul nopții, deranjați de lătratul oamenilor nedresați. îmi mărturisesc că vorbesc cu dumnezeu; îi aud vocea poruncindu-le să omoare pisicile din visele lor.

cu a doua ling morminte. încerc să-mi dezgrop părinții, să-i modelez în forme de sâmburi, apoi să-i îngrop în propriile lacrimi, până când devin copaci.

iar cu ultima îndop trecutul. îl îndop până se îneacă în saliva mea, adânc, până când aud pământul trezind soarele.