Poezie
delir10.
când celor goi nu le mai rămâne decât trupul — adăpost și memorie.
2 min lectură·
Mediu
mi-am clătit ochii de mii de ori
cu tot ce mi-a ieșit în cale —
femei, copaci، ferestre
și scântei frânte.
am băut atâta apă
încât aș fi putut umple un râu
care să adape toate păsările lumii.
iar acum, voi puteți să călătoriți în mine fără invitație;
nu veți sta la cozi nesfârșite
și nu veți aștepta luni întregi
pentru un strop de cerneală
sau pentru un singur zâmbet.
aici veți găsi tot ce aveți nevoie:
pânze, nisip، soare،
iar mai presus de toate —
veți găsi sânge، mult sânge.
pentru voi
am jertfit turme fără număr
și stoluri în toate culorile.
iar fructele și legumele —
nu vă obosiți să le căutați؛
e suficient să apăsați ușor pielea mea،
iar roadele vor cădea imediat
în gurile voastre،
așa cum cad libertățile și epidemiile
la o singură mișcare de deget
a unui om sătul de singurătate
și de lumina artificială.
eu sunt crucea voastră، voi، dezbrăcaților؛
în sângele meu puteți să faceți dragoste،
să mâncați، să beți، să dansați، să cântați،
să protestați și să scoateți bani fără carduri،
iar dacă nu vă convine ceva،
puteți chiar să porniți o revoluție —
cu genocid sau fără.
oricum،
globulele mele roșii se înmulțesc cu o viteză uluitoare،
până la punctul în care
ar putea provoca în curând
o explozie demografică în oasele mele.
așadar،
intrați acum،
cât timp pleoapele mele sunt încă deschise؛
altfel vă veți trezi fără adăpost،
iarna bate la ușă
și nimeni nu știe
ce surpriză ascund zăpezile…
00356
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Djamal Mahmoud
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 251
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
Djamal Mahmoud. “delir10..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/djamal-mahmoud/poezie/14196361/delir10Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.