Poezie

cioburi

Delirium.

1 min lectură·18 mai 2014

Mediu

uneori mă apucă furia

pe tăcerea mea,

încât dau cu toate cerurile minții de pământ,

spărgându-le unul câte unul —

fie că sunt ordinare,

fie veritabile —

până când umplu casa

cu cioburi albastre

de toate mărimile.

iar când nu mai rămâne

niciunul întreg,

tăcerea mea deschide fereastra

din care privește, de obicei,

un copac

de vârsta ei aproape,

și începe să le lipească la loc,

așezând în fiecare

câte-un ciripit

și câte-o lacrimă —

așa,

până-mi adoarme dumnezeu

în brațe.

16/05/2014

Mersin-Turcia

003.535

Djamal Mahmoud. “cioburi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/djamal-mahmoud/poezie/14049836/cioburi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.