Djamal gamal.mahmoud1962@yahoo.com

nici urmă de zbor- în cuibul părăsit doar razele lunii. nicio rază-n cer- sub felinar copacul legănat de vânt. luna niciunde- din felinar razele și picurii din cer. nici

(duminica închisă – ziua în care nu respiră lumina) uneori cred că această carte e o grămadă de gunoi în care răscolesc flămânzii, căutându-și câte o bucată de pâine. iar razele — niște

frunză-n cădere- în urciorul încă plin tremură luna. nici urmă de ploi- din ciutura fântânii vărsată luna. la geam, bunica- în apa din ciutură o lună plină. noapte în

ramuri de sălcâm- între soare și zăpezi în treacăt umbra. soare niciunde- între tălpi și copite albul zăpezii. alb nemărginit- șiruri de urme de pași și nicio umbră.

inima continuă să bată exact ca în timpul potopului mâinile mă ajută și acum să-mi acopăr ochii între plecăciuni tăcerea vine într-un șervețel alb să-mi șteargă petele...

cireș dezgolit- între crengi și rădăcini în treacăt umbra.

foșnet când și când- printre ramuri de măslini pâlpâie-o stea.

apus de soare- șiruri de copaci în alb jos prăpastia.

bătăi de aripi- în tăcerea zidului raze și umbre. cercuri în ape- pe ziduri doar sunetul și nicio umbră.

dintr-un film mut la care am intrat cu un bilet cumpărat la suprapreț mi-a rămas în memorie doar contrastul între mâna actorului și creta albă din palma sa iar dintr-o linie

nimeni pe cărări- în geamuri doar dangătul și vuiet de vânt. casă pustie- în dangătul ferestrei vânt și zăpadă. nicio frunză-n pom- pe ramul înzăpezit doar o vrabie. nici

Poetul Ionuț Caragea, revenit pentru o scurtă perioadă de timp în locurile natale, se află pentru prima oară în fața cititorului constănțean. Cu această ocazie se va organiza în data de de 9

nicun card doar trei femei trei monezi trei flori și o cabină telefonică o pereche de ghete și multă ninsoare atâtea carduri atâtea flori telefoane fără număr și trei mașini de lux o

umbre tot mai mici- îndreptate spre cuiburi aripi și raze.

luciu de cuțit- în ochii mielului Iisus pe cruce.

tată de fiecare dată când închid ochii îți văd doar găurile acelea mici ale cămășii din care îți ies firele albe de păr tată deși îi lipsești palmei mele atât de mult tu trebuie să rămâi

se rotește se rotește nu-i un pământ nici măcar o planetă nedescoperită încă e doar o sticlă goală și transparentă după oprirea căreia va fi un sărut lung și o îmbrățișare din care se

nici urmă de zbor- în cuiburi părăsite doar fulgii de nea. nămeți sub umbre- către cer doar aburii și fumul din horn. nimeni la poartă- în teiul înzăpezit retrasă

Beatrice mai ai imaginea acelui copac sub care ai deschis ferestrele și ai întrodus tot aerul tău în mine încât abia reușeam să te inspir și acum încă îi aud foșnetul de parcă și el făcea

ziduri înalte- doar tăcerea-n jur pictând aripi și umbre. cărări umede- peste urmele de pași razele lunii.

nici urmă de ploi- în setea drumețului sunetul razei. drumeț în deșert- cerul îngroapă raza în tăcerea sa. rugă de nisip- peste tăcerea razei picurii ploii.