diogene orbu

poetul este un miros, el simte doar ceea ce este perceput de mirosul sau, este un miros, un miros universal, iar din acest miros vei iesi si tu , daca te consideri poet

sau poate in sine starea evanescenta a iubirii inutile a determinat aparitia unei inutilitati?
sau poate nu au existat decit aparitii sincrone, metempsihoze artificiale si imprimate sacadat in stari inutile

spune-mi David care eseu e extrovert sau care eseu nu e interior si nu vine dintr-un interior fie si unul muribund, cel fals? nu cred ca ar trebui sa punem in discutie originea posibila a eseului, cit despre fragmentele asociate mai mult intuitiv, am senzatia ca tendinta e cea de a reduce totalul la o stare de moment , in care existenta nu poate fiu decit probabila, iar raportarile, patetismul, poeticul sunt mai mult niste revelari sincrone, daca vrei involuntare, vezi existenta noastra nu genereaza un sistem de perceptie prin raportare ci doar prin intuirea lui, asa ca textul e mai mult o incercare de intuire decit o incercare de asumare a fundamentului, pina unde va ajunge si aceasta intuitie?pina unde?

nu cred ca e vorba despre un somn neaparat, poate ca despre o stare de inconstienta extrema, unde nu exista intuitii si unde starile sunt inconstient reduse
si aici starile par reduse, doar par
reductionalul gestual e doar un concept intuitiv... iarasi
de parca ar mai conta
de parca...

poate

este cit se poate de aberant acest text pentru ca-l readuce pe kant intr-o stare inferioara filozofiei lui
autorul nu a constientizat importanta CRITICII RATIUNII PURE