îți scoți palmele
prin ceafă prin ochi pe unde poți
cînd toată această Femeie
te traversează
ca pe o zebră cu burta plină de iluzii
poetice diurne.
și mănînci amețind
carnea ei desfăcută
noi
cînd ne așezăm la masă
avem ochii mari
ne închinăm
suntem serioși
ne îndeamnă tatăl cu pîinea și cuțitul în mînă.
și așa, dumnezeu ne dă de mîncare
de acolo de sus
din carnea lui
DD