dinu decuble

întinsă la uscat carnea îmbrățișărilor cînd se făcea dimineață și se puneau cîinii pe picioare mici prinse în șuruburi.

închide ochii ești obosit pieptul tău e un cavou imens în care ai vrea să-ți depui palmele cu degetele desfăcute ca niște fluturi cap de mort. închide-i. sufletul e doar o țîță umflată cu

iată ziua ca un rinichi galben grăbit. îmi sug lacom degetele după ce-am înghițit o bucată de friptură le ling pe ascuns. ceilalți discută la un pahar de bere și se fac că nu mă văd. ziua

îmi iau vînt trîntesc jumătate de cîine din cer mama stă cu brațele încrucișate tata scîrțîie balansorul și afară e și mai cald se fac ochii injectați cu două mîini să fie ținuți și capul și

toate iluziile încep cu o dimineață pictată în orb alb albastru cerul cu picioarele desfăcute așa se face aerul în piept rarefiat șuierînd șarpe tentațiile au un iz domestic și cîrpa pe

cîteva străzi mai încolo drumul întîi ca într-un chenar neterminat de bucuria că ești aproape de casă. de casa ta a celor ce au fost.

mîna ridicată de jos ca o fîșie de lumină cu toate forțele încerci și nu reușești un balans de carne incert un pește cu gura albă deschisă amuțit. un bărbat creștea ca un munte pe

pîlniile de sticlă ale mîinilor astăzi au strecurat încet deget cu deget către frunte. șerpii încă un pic. cînd am ajuns dincolo se încleiau păpușile erau mai vechi fără un picior sau un

corpul tîrziu galben spre gălbui încetinind aerul. aerul sîngele supt curbîndu-se pe mîini. îndoind pleoapa în priviri. și tîmpla înclinată așa. mergi ușor unu unu. doi. mușchii

atmosfera era îmbibată cu resturi de pîine soarele era o tresărire jilavă pe pereți. degetele inundînd mii fața. aer puțin. respirația. iubirea - în zona cîinelui cardiac. lichenii din

o mulțime de oameni se nasc în fiecare zi în preajma umărului tău tatuat cu șerpi neterminați

în afară de dezagregările zilnice ale corpului cînd mîinile rup ca niște frunze galbene trupul, îmi vin în minte toate strigătele mici ale păsărilor mării în albastrul senin al cerului cum ar

Parcă te desclei Dintr-un corp și simți doar oboseala Care apasă pe umerii tăi Deodată A tuturor lucrurilor.

te trezești și arunci cu o piatră în apă s-a făcut dimineață

o mie de sîni galbeni îmi împung carnea în tîmplă femeile mor în proprii copii nicio dorință doar cîinii sfîșîind cercul unui fost sărut mă strîng în gît mă leg de pumn îmi vîr jumătate de

unele lucruri ar trebui să ajungă unui om. o casă o masă un pat o femeie. nu neapărat în ordinea asta. poate fi o femeie la început. sau o masă. unde să-ți sprijini capul în mîini și s-o

După curcubeu, cokteilurile cerești. Benzile desenate de motorină. În ochiurile cîrpite ale asfaltului de țară, pe unde au trecut tractoarele. Pielea de pe talpă,un scalp. Fraged, de orășean

e ora 11 și o zi oarecare eu îmi privesc singur palmele cum se desfac lumina are acum o mie de culori și mama scutură a doua oară azi așternutul în care s-a culcat cu amintirea tatălui

Corpurile cîteodată întregi și mai grele cîteodată mai aproape de aripă.

i-am ținut capul în mîini pînă a murit. simțeam cum se rostogolesc golurile printre degete în spirale. și inima era altă figură geometrică. puteam să merg încet după el să-mi stăpînesc

E ca un lut Sila asta. Galbenă ca o rîpă ce se tot prăbușește înăuntru. Mai plouă? Mai plouă. Ce vreme morocănoasă... Doar sentimentele noastre în pericol să se însuflețească prea

pîinea e încă nefăcută în minte grîul flămînd. călcîiele sunt aer curb amestecat cu pămînt.