Incertitudine

sunt ani de când veni întâmplarea în calea vieții-mi să te aducă să tulburi totul precum marea la mal corăbiile aruncă necazuri se-adunară în treacăt în lumea plină de blesteme și totul doar într-un geamăt când gândul vine să te cheme te-ai așezat pe un nimb de stele din constelații anonime iluminând zilele grele și răul transformând în bine în încleștarea vieții sfântă lipsită pururi de cuvânt te rog atât: mai stai și-ascultă atât mai cer doar, atât. (19.01.1988)