Am pus un pic de liniste, un pic de libertate, un zambet, un strop de placere, o soapte, un suspin de pasiune si nelipsitul tu, am pus la fiert, si am amestecat mereu, sa nu se prinda. Peste o viata
E duminica. M-am trezit din obisnuinta de dimineata. Astazi mergem la biserica. Deschid ochii si vad pe spatatul scaunui din camera mea camasa alba, ilicul bleo (e cel mai bun ilic al meu) si fusta
Piesa intr-un act.
Decor: O banca.
Personaje: El; Ea.
Ea se plimba pe strada. Are un buchet de flori in mana. Vede o banca. Se aseaza. Vrea sa isi aprinda o tigara. Este pe
E un vers care mi-a dat peste cap o saptamana de somn. Sunt un barbat care iubeste, si tipa, si vrea, si spera... dar simt ca ma zbat ca un orb intr-o grota sa ma auda cineva din sat! Probabil ca nu
Cineva mi-a spus, demult, sa ma comport ca si cum o mie de ochi ma privesc tot timpul... doar asa pot deveni un om mai bun. Constiinta umana e ca o mama ingaduitore, ne mai lasa din cand in cand sa
Ploaia asta care nu se mai opreste imi inunda inima...anuta la stiri inundatii, de mine nu zice insa... dar eu stiu, subliminal, pe langa sate inundate si oameni plangand, sunt si eu... sunt acolo...
E nesatisfacatoare parerea oamenilor care nu au o parere, niciodata nu poate sa multumesca cu nimic. Citesti o carte, si cel care ti-a oferit-o cadou, te intreaba, cu un zambet larg: \'\'Ti-a
Exista cativa prieteni care vin constant la mine. Eu sunt Ela, o mare devoratoare de petreceri high class. Ce sa fac? Trebuie sa existe si snoabe ca mine, ca sa para mai naturale si mai ingenue,
Acesta este un eseu... Da! Un eseu dedicat unei gargarite!
Stiti cum sunt gargaritele? Mici, rosii, cu buline negre, simetrice pe ambele aripioare...bulinele! Gargaritele isi deschid aripioarele
Nu am crezut niciodata ca o sa ajung sa fac asta...dar, priveste-ma...pe marginea vietii, ma uit peste umar, a fost bine, a fost rau, nu mai stiu cum a fost...imi amintesc de mama, cum imi pieptana
E necinstit sa-ti spun ce simt,
cand mint..ca mint...
si simti ca mint,
dar taci, asa faci tu, tu te prefaci
ca inca ma mai placi...draci!
As vrea sa nu te mai cunosc,
si recunosc,
de cand te
Eu sunt un urias...sunt atat de inalta, si ma si urc pe tocuri...sunt atat de inalta, incat uneori vad conturul continentelor, cand privesc in jos...sunt atat de inalta, incat uneori vad
Pleca de langa mine cu paharul lui intr-o mana, si al meu, in celalta...si se intorcea mereu cu ele pline... Cred ca a facut drumul asta de vreo sapte, opt ori... evident ca nu imi mai amintesc... la
Mirosi a om de primavara, a crini neinfloriti, a mine...de fiecare data cand uit cine sunt, si ma las toata, consumata de forta privirii tale, carnivore. Mi-ai adulmecat pielea, pana in suflet, ai
Scenariu intr-un act.
Armina
Vlad- iubitul Arminei
Cornel- fratele
Daria- sora
Verona- prietena Arminei
Emil- colegul lui Cornel
Armina si Vlad pe canapea, in living.
Armina: De ce
El sta pe trotuar, fumeaza o tigara, cu fata la strada. Priveste strada, ca si cum ar fi cel mai in amanunt lucrat, tablou de Rembrand.
\'\'Ce trafic, ce de masini...Hai mai lasa-ma don\'le! O sa
Astia, de se dau oameni de stiinta, sunt atat de panicati cu cea incalzire globala, incat au uitat de ceva mult mai important...racirea globala. Nu suspin dupa pasunile inflorite, in care se faceau
Cica, un om este destept, cu adevarat, daca stie sa raspunda la toate intrebarile unui copil de cinci anisori. Departe de mine gandul asta...totusi, ala mic si rosu de pe umarul meu stang, m-a
Ar merita o poezie, lina, de dragoste metafizica, dar mie nu imi plac poeziile. Te marginesc in putinul rimelor...iar ei spun ca iti dau o mai mare libertate...poate ca sunt eu o proasta si nu
Si-a tras o haina groasa peste tricoul alb, sifonat, si a iesit in strada...bazna si liniste. Ciudat. Il napadesc amintirile ca plantele cataratoare pe o casa parasita...singuratatea asta
Si-a dat seama ca are nervi, fara sa ii fi facut cineva ceva.Pur si simplu e una din zilele alea in care totul e enervant, nimic dragut la tv, odc-ul nu merge, netu e prea tranchilizant, afara e
Soarele ii mangaia poetic fata, pana la punctul de excitabilitate maxima a ochilor, si se trezi.
Nu-stiu de ce am tendinta sa incep toate povestile dimineata, poate pentru ca mama mi-a zis ca m-am
Toate au un inceput, viata, dragostea, moartea, ura...nimic nu se intampla fara sa fi inceput de undeva, de la ceva.
A inceput noaptea...avea insomnii, se trezea din ora in ora sa vada cat e
…cum nu pot fi impasibila vizavi de lucrurile din jurul meu, Ionesco a reusit iar sa ma enerveze si sa nu ma lase sa dorm intr-o noapte..scrie omu’ intr-un fel..asta e…parafraznd..oamenii au inventat
DV