Variabile

Calatorea cu ei de mai bine de cinci ani. Nu putea spune ca este fericita, desi o spusese de nenumarate ori. Probabil ca o spusese de fiecare data cand a fost intrebata. Si, pana la urma, de ce sa nu o spuna? Oamenii nu sunt interesati de adevar. Vor sa auda doar ceea ce vor sa auda. Si, nimic nu le place oamenilor mai mult decat sa stie ca impart fericire in jurul lor, nu-i asa? Ioana avea 17 ani cand intrase in \"gasca\" asta. Abia terminase liceul. Ca premiu, pentru efortul intelectual depus, parinii i-au facut cadou o vacanta de doua saptamani la mare. Nici unul dintre cei doi fosti comunisti nu ar fi banuit ca \"aia mica\" nu se va mai intoarce multa vreme. A plecat cu mine si cu inca o colega, dar ne-a abandonat in camera de hotel, dupa prima saptamana. Pe ei i-a cunoscut in a doua zi. In a saptea zi plecau impreuna. Catre? Nu conta. Cum? Nici asta nu conta. Nu asta era scopul. Insa Ioana nu-si punea intrebari. Era frumoasa, virgina si purta in maruntaie o chinuitoare dorinta de a trai altfel. Era sapte jumate. Soarele de dimineata are o culoare anume. Un fel de lumina care iti intra in sange si te freamata, ca si cum ai bea un RedBull rece. Ea si-a pregatit geanta de plaja si a iesit usor din camera de hotel. La receptie a schimbat priviri insistente cu un tip aratos. Asa i s-a parut Paul, la prima vedere. Pe plaja s-a intalnit din nou cu el. Era cu mai multi oameni. Trei baieti, doua fete si un copil. Toti erau ridicol de frumosi, iar Paul era de-a dreptul irezistibil. S-au asezat langa ea. Avusese timp sa se dea cu tot felul de uleiuri, asa ca pielea ii stralucea destul de ademenitor. Tipul a intrat imediat in vorba cu ea. A bombardat-o cu complimente, dintre cele mai rafinate si mai nepotrivite pentru o dimineata calda de vara. Sa nu uitam, ea era o fetita de 17 ani. A cucerit-o! Pana la pranz s-a imprietenit cu toata \"gasca\", asa ca a acceptat invitatia lor de a petrece seara impreuna. Au decis sa se intalneasca la noua, la receptie. Iar in loc de \"la revedere\", Paul a apucat-o de mana, fermecator, si a privit-o adanc in ochi. \"O sa ma gandesc la tine, incontinuu, pana la noua. Incontinuu.\" I-a atins barbia cu doua degete si a apropiat-o de el. Abia i-a sarutat buzele, ca Ioana a si simtit cum i se infierbanta tot corpul. Era cald, e drept, dar ce simtea ea era un altfel de caldura. \"Voi fi acolo\", raspunse ea, ca si cum cineva s-ar fi indoit de asta. Au fost intr-un bar. Au baut destul e mult. Apoi au pornit spre plaja. Lipsea copilul, asa ca cele doua cupluri nu se jenau sa se sarute. Chiar sa se atinga. S-au oprit la malul marii, iar una dintre fete s-a dezbracat si s-a intins pe nisip. Iubitul ei a urmat-o. Ioanei i-a fost rusine, probabil, sa-mi spuna ce a urmat. Ea si Paul s-au asezat mai departe. Aveau nevoie de intimitate. Cel putin la inceput... \"Ioana. Ai un nume frumos.\" \"Pe dracu, am un nume destul de comun.\" \"Poti sa ma contrazici, daca vrei. Doar ca eu nu obisnuiesc sa mint. Si tu ai un nume frumos.\" \"Multumesc\", a spus, zambind. \"La ce te gandesti?\" \"La... valurile astea care nu obosesc niciodata, incercand sa cucereasca cat mai mult din tarm.\" El o privea ca si cum ar fi fost vrajit. \"Esti foarte frumosa... As vrea sa te sarut incontinuu...\" \"Si ce te opreste?\" a spus Ioana incet, iar picioarele au inceput sa ii tremure incet. A mangaiat-o pe spate si a intins-o pe nisip. Apoi a sarutat-o. Parea ca fiecare miscare a lui Paul este a zecea parte din ce si-ar fi dorit el sa faca. Cu toate astea, in cateva minute a reusit sa ii dea jos hanoracul si sa ii desfaca rochia. Ea nici nu se gandea sa se opreasca. Traia cea mai intensa experienta de pana atunci. Cand i-a atins sanii mici cu mainile reci abia si-a mai putut stapani un geamat de placere. Apoi s-a auzit vocea joasa si senzuala a lui Paul. \"Esti sigura?\" \"Nu, asa ca hai sa nu discutam despre asta.\" Apoi s-a gandit ca poate Paul ar trebui sa stie. \"Sunt virgina.\" Lui i-a scapat un zambet. \"Va trebui sa fiu bland.\" \"Atunci, fii.\" I-a desfacut picioarele i-a mangaiat dantela alba. \"Sa-mi spui ce trebuie sa fac...\" a zis ea. \"Nu trebuie sa faci nimic, niciodata. Trebuie sa ne iubesti si totul va fi minunat.\" Asta a excitat-o foarte tare pe Ioana, asa ca s-a agatat cu mainile si cu picioarele de el si l-a sarutat cu putere. Au plecat spre hotel dupa rasaritul soarelui. Au decis sa se vada dupa-amiaza. Si a doua zi, si a treia zi. In fiecare seara mergeau pe plaja, se dezbracat si faceau dragoste. Toti. Nu impreuna, dar nici foarte departe unii de ceilalti. In a patra seara au decis sa ramana la hotel. Au mancat prajituri si au facut, din nou, dragoste. Doar ca, de data asta, totul era mult mai intens si mai colorat. Si mai aproape. Camera de hotel nu era mare, asa ca era suficient sa intinzi o mana ca sa poti atinge un trup, altul decat cel al partenerei sau al partenerului cu care faci dragoste. Anda, una dintre cele doua tipe, a luat-o de mana pe Ioana. Amandoua erau intinse pe pat, in timp ce iubitii isi vedeau de interesele lor egioste si animalice, peste ele. Au stat asa, timp de cateva minute. Apoi tipa s-a apropiat de Ioana si a sarutat-o. Era frumoasa, bronzata, cu parul negru si greu. Ioana s-a lasat atinsa, sarutata, iubita, si de Anda, si de Paul... In ziua urmatoare i-au spus. Ei erau o \"gasca nomada\". Se plimbau din loc in loc, fara sa caute prea multe. Credeau ca lumea si viata sunt doua notiuni care nu pot exista decat impreuna, iar viata trebuie daruita lumii. Asa ca ei calatoreau. Cat despre a doua marturisire, a fost mai greu. Paul le sugerase sa nu o aduca in discutie, insa ei erau pregatiti sa ii spuna adevarul. Erau o \"familie\". Iar ea trebuia sa inteleaga ca nimic nu conteaza mai mult decat familia. Trebuie sa faci totul pentru familie! Pentru o clipa, Ioana s-a gandit la familia ei, dar si-a dat repede seama ca i-ar fi placut mai mult sa faca totul pentru familia asta noua. Si, se pare ca Paul i-a citit gandurile: \"Vreau sa mergi cu noi. Nu stim unde mergem. Nu stim cat vom sta acolo unde mergem, dar te asigur ca nu mult. Cat despre bani, noi suntem destul de instariti. Vreau sa vii cu mine, cu noi. Vom vedea lumea impreuna, vom face dragoste pe toate continentele. Ce zici?\" Nu avea la ce sa se gandeasca. Ceea ce auzea ii suna atata de bine... \"Bine... Merg.\" Pana sa-si dea cineva seama de disparitia ei, Ioana era deja departe de valurile Marii Negre. Si-au petrecut restul verii undeva unde nimeni nu ar fi cautat-o. In Republica Dominicana. Iar vara a tinut mai bine de opt luni acolo. Ioana a trecut peste toate inhibitiile, asa ca alternanta partenerilor a devenit ceva obisnuit. Faceau sex cam de patru-cinci ori pe saptamana, impreuna. Fetele isi alegeau partenerii dintr-un bol cu trei bile, cu nume inauntru. Relatia dintre ea si Paul a devenit la fel de apropiata sau de indepartata ca relatia cu oricare alcineva din \"gasca\". Nu aveau sectrete, se iubeau sincer si nepartinitor. Se simteau bine impreuna, tot timpul, oriunde mergeau. Nu aveau nevoie de altcineva, ei erau si hazlii, si intelepti, si rafinati, si badarani, in functie de chef! Apoi au plecat in Australia. In Darwin. Apoi s-au mutat iar. Discutau ore in sir despre locurile unde ar dori sa mearga, despre regiunile pe care ar vrea sa le viziteze acolo, despre mancarurile pe care ar trebui sa le incerce... Asa au trecut cinci ani. Acum locuiesc cu totii in Sienna. Si, dupa cum mi-a spus chiar ea, nu este neaparat fericita. \"Dar ce, trebuie sa fii, neaparat!? Trebuie sa inveti sa iubesti ceea ce iti face bine, nu?\" \"Probabil, dar cat intentionezi sa o tii asa? Stii ca parintii tai cred ca esti moarta? Maica-ta a devenit foarte bisericoasa de cand ai plecat. Si, oricum a imbatranit cinspe ani...\" \"Da, imi pare foarte rau pentru ei, nu meritau asta. Doar ca nu mai sunt familia mea de multa vreme. Acestia sunt! Si trebuie sa-ti iubesti famila,nu? Iar eu imi iubesc familia si nu le-as face niciodata rau!\" \"Iti dai seama ca spui tampenii, nu? Parca ti-au spalat creierul.\" \"Poate ca mi l-au...\" \"Stii ce nu inteleg eu? Ei vorbesc intr-una despre iubire, familie, cacaturi d-astea, dar nici unul dintre voi nu simte, de fapt, fiorul iubirii.\" \"Iubirea nu inseamna fiori, fiorii sunt niste incercari stangace ale voastre de a ajunge la implinirea sufleteasca pe care o simt eu.\" In clipa aceea, pe usa cafenelei cu sase mese, din centrul Siennei, a intrat Mark. Cel mai frumos barbat pe care Ioana l-a vazut vreodata. Ochii lui... negri, de un negru aproape albastrui, ca vopseaua aia proasta de par, i-au inlantuit privirea cu o putere aproape supranaturala. (Nu exista supranatural, exista doar incapabilitatea noastra de a intelege chestii.) El i-a zambit si s-a indreptat spre barul cafenelei. Ea s-a ridicat si l-a urmat. Nu stia ce avea sa-i spuna, dar stia ca nu-l va lasa sa plece fara sa ii spuna ceva. N-a apucat sa rosteasca niciun cuvant, ca el i-a luat-o inainte. \"Urla fasii din carnea mea sfasiata de dor. Vino la mine si lasa-ma sa-ti soptesc sarutari amarui la ureche. Hai, vino la mine...\" Ei i-au dat lacrimile. Mark si-a descoperit dintii albi si frumoasi. \"Iarta-ma, nu plange, de ce plangi? Am facut o gluma! Am recitat dintr-un monolog la care lucrez pentru un film. Sun actor. Buna, numele meu este Mark!\", si a zambit din nou. Ioana ar fi vrut sa se loveasca cu ceva. Atat de goala era ea pe diauntru? Incat un actor pregatit sa spuna un monolog siropos o facea sa se indragosteasca? Si, in acelasi timp, simtea ca explodeaza de sentimente pentru barbatul acesta nou, Mark; de ochii lui, de dintii lui, de monologul lui straniu. \"Nu vorbesti cu mine?\" Il privea fara sa spuna nimic, de cateva zeci de secunde... \"Nu. Sunt suparata. Nu trebuie sa te joci asa cu femeile, stii, noi suntem sensibile.\" \"Stiu. Si destul de afectate!\", zice el zambind. \"Recunoaste ca ti-a placut interpretarea!\" \"Mi-a placut, dar mi-ar fi placut mai mult daca nu ar fi fost un rol.\" \"Asa zici?\" \"Da.\" \"Cat de mult ti-ar fi placut?\" \"Destul de mult\". zise Ioana si dezlantui un zambet larg, plin de subanteles. \"Vino cu mine!\" Au iesit pe usa din spate, iar pe mine m-a lasat sa platesc nota. N-am mai vazut-o niciodata de atunci...