Poezie

Toamnă II

1 min lectură·1 noiembrie 2022

Mediu

Mi-e toamnă-n suflet,

Deși ard verile în mintea mea de tine,

Iar plouă și se-aude un puternic tunet,

Când în subconștient apar doar fețe ce îmi sunt străine.

Te ascunzi după arborele de cafea,

Ce nu și-a aplecat crengile în fața vântului tăios,

Și din vârful muntelui urli mânios,

De parcă ar fi vina mea.

E vina mea nevinovată

Că te-am lăsat să îmi pătrunzi atomii,

Dar n-am greșit lăsând pe altă dată,

Ziua când mândru ai ales, să creezi haos în odăile inimii.

Te-ai jucat cu focul fără a ezita

Să arzi tot ce-am construit,

Mi-ai ars măsuță de cafea,

Pe care sfântă și făptașă, doar pe tine te-am iubit.

Mai toamnă sunt ca toamna pe sfârșite,

Uscată și fragilă, în viață mi-e doar trupul,

Sufletul l-ai îngropat, iubite,

A ars tot, răzbind doar fumul.

00763

Diana Rednic. “Toamnă II.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-rednic/poezie/14165427/toamna-ii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.