Poezie

Toamnă

1 min lectură·1 noiembrie 2022

Mediu

Din miile de ființe vii

Ce amprenta și-au lăsat ușor în a mea minte,

Tot tu cutreieri luminat cu caldele-ți veșminte,

În nopți de septembrie umbroase și târzii.

Târziu ‘e acum și pentru noi,

Căci timpul de rugină tocmai s-a întors,

Târziu e să îți chem privirea însemnată înapoi,

Târziu… sunt doar un suflet stors.

Mă scufund plăpând în infernul dulce,

Purtându-ți încă pe buze mierea otrăvită,

Am obosit să-ți car pe umerii mei slabi atingerea atroce,

Am obosit să nu fiu iubită.

Lacrimile cerului răzbat prin toamna de cenușă,

Și n-au putere să-mi vorbească,

Și n-au nici timp să se gândească

Că al meu suflet gol și putred îi bate raiului la ușă.

Eutanasiați-mi sufletul!

Mărind cu repezeală doza de morfină,

Luați-mi cu nepăsare ori cu groază dorul,

Grăbind venirea tristă a stării de odihnă.

00706

Diana Rednic. “Toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-rednic/poezie/14165408/toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.