Poezie

Gol

1 min lectură·9 octombrie 2022

Mediu

Unduios, usturător

Îmi bate pulsul tău în glas,

O vorbă risipită-n zbor

Se-așează pe grăbitul ceas.

Și n-am putere să vorbesc,

Doar gem cu jale după buzele-ți roșii

Și după macii vioi de mai devreme tânjesc,

Și îmi aduc aminte cât de calzi ți-s ochii.

De n-ar fugii timpul nepăsător,

Aș sta tăcută în maiul meu iubit,

Când nu simțeam un strop de dor,

Când aripile-ți protectoare de hazarde m-au ferit.

Acum acasă e-un hazard,

Nu mai aud nici păsări cu glasul colorat

Și râul de pe partea dreaptă a casei a secat,

Și am murit… și nici măcar nu ți-a păsat.

Din alte culmi de lume vie,

Mă voi forța să-ți cânt, când te-ntâlnesc,

C-am vrut, dar nu a fost să fie,

Să mă iubești, să te iubesc.

00653

Diana Rednic. “Gol.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-rednic/poezie/14165017/gol

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.