o sa vina copilul de peste drum si-o sa ma intrebe
ce cred despre iubire
ma tem ca-mi va fi teama sa-i spun
au trecut vreo doi ani
e deja destul de mare
sa-si agate semne de-ntrebare
la
nici nu puteam sa fiu eu
la intalnirea cu mine au venit cateva zeci de oameni
femei
barbati
ai venit si tu si prietenii tai
indepartati
si cei de acasa
toata lumea iti zambea in acea
te-ai apropiat cu cei din urmă pași, îți tremura viața în mâna pe care mi-ai întins-o și sărutul pe obraz se oprise înaintea unui aproape-leșin al meu sau al tău, al nostru, nu mai știu, ultimele
nu, știu că nu există fericire, nu e decât un fel de anotimp ciudat uneori, care trece, frivol, printre noi, ceva ce arată a destrămare parcă, de fum, arată ca și cum nu s-ar vedea, doar s-ar