vizitand fotografiile abstracte
o sa vina copilul de peste drum si-o sa ma intrebe ce cred despre iubire ma tem ca-mi va fi teama sa-i spun au trecut vreo doi ani e deja destul de mare sa-si agate semne de-ntrebare la
renegare
nici nu puteam sa fiu eu la intalnirea cu mine au venit cateva zeci de oameni femei barbati ai venit si tu si prietenii tai indepartati si cei de acasa toata lumea iti zambea in acea
cronica unei regretabile întâmplări
te-ai apropiat cu cei din urmă pași, îți tremura viața în mâna pe care mi-ai întins-o și sărutul pe obraz se oprise înaintea unui aproape-leșin al meu sau al tău, al nostru, nu mai știu, ultimele
poate [...] fericirea
nu, știu că nu există fericire, nu e decât un fel de anotimp ciudat uneori, care trece, frivol, printre noi, ceva ce arată a destrămare parcă, de fum, arată ca și cum nu s-ar vedea, doar s-ar
