Diana Morgenstern

Pai, hai sa-ti spun parerea mea:daca as deveni prea \"prozaica\" as plictisi cititorul.Imi place sa scot doar esenta.

Scuze, am \"mancat\" un r.:)

Mi-a placut poezia ta, chiar foarte mult si ceva ma face sa cred ca ai trecut de varsta primelor iubiri.

Interesanta ideea:poti sa zambesti in coltul gurii si sa pleci mai departe, sau sa gandesti in profunzime.
Mi-a placut!
(dianaMorgenstern)

Este ca un vis urat,un cosmar,in care dialoghezi cu tine insuti si in care nimic nu te mira; dar n-ai stiut sa citesti semnele; e ca tradarea: semnele sunt clare, dar nu vrem sau nu putem sa privim adevarul in fata.
Si ce urmeaza nu e de mirare:
\"In urmatoarele saptamani,
avioanele vor cadea din ceruri\"
\"vom invata sa zburam...\"
Intoarcerea spre alte lumi...

(DianaMorgenstern)

paralel cu destinul
atatea alte
ecouri

isi prelungesc bifurcatiile
pana in inima

si stau
de vorba
cu greierii

Vantul, valurile, pasarile, spuma marii si timpul, care trece, clipele vietii...
Poezia ta place si pare fara sfarsit(ca timpul, vantul sau valurile) pentru ca ultimul vers da impresia unei nasteri:
\"mor in asteptarea formarii\"(Diana Morgenstern)

Mi-a placut foarte mult poezia;
\"cu talpile goale\", nu mi se pare deranjant, e doar o accentuare a starii tale, un mijloc de a patrunde in profunzime.

\"cu talpile goale
umilinta merge
pe mijlocul drumului\"
...cat adevar!

Dreamth,eu cred ca am citit printre randuri si am inteles ce vrei sa spui.
Ar fi pacat sa interzici comentariile si credeam ca am trecut de varsta teribilismelor.

Poezia ta strange laolalta fericirea si durerea de a iubi.
Suntem cu totii, pentru o clipa oameni, pentru ca apoi sa devenim pamant sau ape sau poate arbori...
\"...cand soarele, tradatorul,
va lumina si alte spaime decat ale noastre\".

Poezia e plina de sensibilitate si mi-a placut.
\"Doar ochii iti sunt ferestre inca luminate\"
\"si vantul spulbera
corpul tau...care e praf\"

Ai putea (dupa parerea mea) sa mai slefuiesti un pic finalul, care mi se pare abrupt si nesemnificativ.

Vrei sa-ti spun unde vad eu esente? Ei bine am sa-ti spun:fiecare vers si fiecare fraza care iti imbraca starea in care te scalzi in momentul in care scrii, este un pas spre esenta.
Cu fiecare poezie pe care o scrii esti un milimetru mai aproape de esenta.
De fapt asta dorim cu totii...sau poate vad numai eu asta.Ne eliberam de cotidian, il tintuim in versuri, iar sufletul ni-l punem pe tava, in fata fiecarui necunoscut, care este dispus sa ne citeasca...
Este clar ca ne repetam(motive, idei, cuvinte cheie), dar eu nu vad nimic rau in asta, sunt doar exercitii stilistice care ne arata drumul pe mai departe.
Si inca ceva vreau sa-ti spun: daca nu-mi place o poezie nu ma apuc s-o comentez. Nu critic si nici nu ridic in slavi ca sa ma aflu-n treaba.Nu ma intereseaza nici nivelele, dupa care multa lume alearga.Eu vreau doar sa gasesc poezie adevarata, oameni deosebiti, de la care am de invatat ceva si de la care pot avea satisfactii intelectuale.
Si daca te deranjeaza ca-mi place poezia ta,(pentru ca tonul tau, usor sarcastic asta mi-a dat de inteles) alta data am sa trec in tacere prin paginile tale... si fara sa las urme (dar voi ramane la parerea mea ca esti mai aproape de esente decat multi altii) :)

Recunosc obsesii , care revin , care te cauta...
Regasesc starea de angoasa,de nesiguranta, terenul alunecos, pe care pasind, nu ai nici o siguranta, te poti scufunda in adancuri, in cercuri tot mai mici, concentrice pana ajungi la ESENTA.
Diana Morgenstern

Ideea cu \"stiti voi...\" ma framanta si pe mine de multe ori.Este ca un dialog pe care ai vrea sa-l porti cu ...nu conteaza cine si caruia sa-i spui toata acesta avalansa de trairi si sentimente care te coplesesc uneori si care, in unele cazuri, se metamorfozeaza in poezie.

\"Nu mai zaream pe nicaieri mana ta\"
\"Ceream cerului cu disperare inca o stea\"
\"...sa mi se para ca iluzia este din nou plina\",

... dovezi de iubire pierduta.

Speranta mai palpaie, vag.

Cred ca e nevoie de o anumita stare si o anumita dispozitie pentru a intelege poezia ta.
Imaginile sint de cosmar si cititorul este atras, tot mai adinc, in cercuri concentrice...
\"...Pielea zapezilor o intinde pe osul de gheata\"
\" Pe cioburile unui stranut de iarba verde\"
\"Ultimatum crescut benign pe coama vietii\"
Pentru acesta stare creata aici, meriti o stea.Asta este parerea mea.

Crezi ca ti-ai pierdut cititorii pentru ca nu le-ai raspus la comentarii?

Da, se vede din tonul tau blazat ca ai o suferinta...oare te complaci in ea?

In orice caz, poezia ta imi place si te voi citi in continuare.

Accentuarea starii tale de a deveni \"tot mai inertiu\" mi se pare reusita.Incepi cu simplul dialog(\"Nu ma lua la rost\")pana ajungi la \"nepasarea tot mai adanca\" si la \"pamantul tot mai pamantiu.Iti ceri scuze si faci in celasi timp reprosuri .
Poezia e un refuz al tau, pe care il accentuezi prin clarul \"NU\" .Imi place.

Poezia mi se pare mai reusita decit prima.
O constructie sferica,un sentiment de tristete si de resemnare, poate un pic prea sarace imaginile.

Ai o greseala de ortografie pe care trebuie s-o corectezi neaparat:\"ce-a sters al tau suris\".
In rest, bine ai venit pe site!

Una din temele mele preferate: cuvintele!
deci, poezia imi place; este un cristal de suflet amar.
Si ingerii tai, veseli si jucausi...mor acum, in picioare.