La trecerea dintre ani

1 min lectură·28 decembrie 2007

Mediu

este o așteptare

este o femeie care zvâcnește sângele

care taie copacii în orice bărbat

este o atingere cu miros de lămâi

cu miros de copii de zăpadă

așa mirosea mama de Crăciun

așa mirosea și bunica

***

fiecare poveste poate fi șic în felul ei

un toc de pantof roșu, o fereastră

orice secundă pe care să arunci o eșarfă turcoaz

poate deveni o iubire fatală

***

tu stai ca o ghirlandă pe inima mea

nu te miști, în felul tău, strălucești pe umbra gândului meu

știi că ador piaff și mai știi că n-am să privesc niciodată

spre fluturii negri

am două bluzițe cu spatele gol pentru ultima noapte din an

singurul fel în care eu îmi asortez zâmbetul

este cu hana pe brațe

dacă tu mi-ai citi un poem de iubire

poate ca noaptea aceasta mi s-ar părea vie.

024.358

Diana Manaila. “La trecerea dintre ani.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-manaila/poezie/1760413/la-trecerea-dintre-ani

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

AS Adrian Suciu✓28 dec. 2007

Imi place aceasta evocare senzoriala. Imi place cum miros mama si bunica in versurile tale.

An bun si plin de lucruri pe care mai bine sa le faci, decat sa regreti ca nu le-ai facut...:)
Gand bun!