Poezie

Nebunii nu știu să moară!

1 min lectură·22 decembrie 2011

Mediu

Noaptea nu mai sunt eu.

Din mine se nasc oameni pe care nu-i cunosc.

Viața mea nu-mi aparține.

Am renunțat la sedative.

Sunt un spital de nebuni care se trezește noaptea.

I-am visat și-au murit, dar ei nu știu

cum se moare definitiv.

Am început iar să visez.

Îmi umblă desculți prin creier și-mi

urlă prostii în aiurare.

Păstrez în mine tot ce au gândit până acum.

Eu sunt o cochilie

și ei melci fără casă.

Tahicardie acutizată.

012.113

Despre aceasta lucrare

Autor: Diana Frumosu
Tip: Poezie
Cuvinte: 78
Citire: 1 min
Versuri: 14
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Diana Frumosu. “Nebunii nu știu să moară!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-frumosu/poezie/13996634/nebunii-nu-stiu-sa-moara

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

FA florian abel✓23 dec. 2011

Prea multă moarte aici, răzbate din fiecare tremur, parcă e dintotdeauna și nereușită fuga din obsesia ei. Nu poți spune "e frumos", pentru că durerea e slută, ca și depărtarea. Versificat, ar fi cam așa: Spital extrem, cu îndoieli nesparte /În care moartea știe să se poarte / un colț al spaimei țipă aiurit/ visând un sedativ cu gust de moarte: / "veniți, tahicardia a murit..."

Cu seninătatea spaimei, F.