Poezie

Tanatofobie

1 min lectură·22 aprilie 2011

Mediu

Știu că voi muri altfel decît se moare.

Tot ce gîndesc stă în prisma unui cavou

din care nici sufletul nu mai poate ieși.

Sunt mută de prea multă vreme, pentru că tac

să nu-i umplu de mine.

Mi-e frică să le vorbesc cînd gura mea

nu scapă numele morții.

Îmi simt tremurul nervos. Mi-ar place să

mă îmbrățișeze cu doruri de viață

cum se vor cuprinde cerurile și pămîntul

în apocalipsă,

să fiu vinovată pentru fericirile lor

și pentru zborul păsărilor.

Ciocîrlii am trăit prea departe de azi.

Toate mi-s străine și vechi

ca începuturile lumii.

N-aș vrea să fie ce sunt eu.

Mă abțin să nu le vorbesc,

și păcatul mi se tot culcă în poezie

ca un răsfățat.

Ar trebui să nu mai scriu.

În tăcerea dezastrului meu să mă-nec

și să mă desfac golului

precum o rodie.

001.945

Diana Frumosu. “Tanatofobie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-frumosu/poezie/13978258/tanatofobie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.