Poezie

Elegia I

1 min lectură·10 octombrie 2010

Mediu

Nu ieșeam în oraș de frică să nu văd mulțimea cu

mortul.

Pe aburii ferestrei cu toate tristețile ei de pîn-acum

mi-am rezemat fruntea

și-am coborît ochii în stradă.

Cancerul toamnei nu oprește la semafor.

Asfaltului rece are pe coapse umbrele unui poem.

Cimitirul e locul unde s-a comasat dintotdeauna yin și yang:

săruți duios țărîna ce-ți apără mortul

și o privești cu ura unui copil lăsat orfan.

Vezi, toamna vine ca o jucărie stricată.

Îi scot ochii, îi rup picioarele, îi înnod mîinile

și mă joc ca într-un puzzle.

Cred că o să-mi iasă ceva,dar evident nu o toamnă.

Departe undeva se aud bocete și

un clopot.

Eu aș alege să mor prima.

Cum, Doamne, să-i îngrop pe-ai mei ?

001.534

Diana Frumosu. “Elegia I.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-frumosu/poezie/13956631/elegia-i

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.