Poezie
Pe urma umbrei tale
Strigarului din calea mea
1 min lectură·
Mediu
Am lăsat în umbra din urma ta
ceașca de dimineață a cafelei tale
în frigul toamnei ce-și scutură dupa plecarea ta culorile,
în același loc lângă ultima țigară fumată și rostită-n anariato
E-n același loc privirea ta țintită în ființa mea
așa ca ieri printre promisiuni.
Nu-i chip să spulber pașii tăi
știu că-n așteptarea mea vei fii acolo
înalt, același copil din sufletul meu,
mereu în ceartă cu umbra lui
ce vrea sa devină om.
Voi veni sa-mi iau lumină într-o zi
rămâi în struna glasului meu de chemare
Să nu fii piatră, eu te știu doar pasăre
în libere aripi de gând purtat de dor.
Eu cred în litera ta
să-mi scrii acel sat,
și-ți voi opri timpul
ca să poți atinge luna.
025
0
înalt,același copil din sufletul meu,
mereu în ceartă cu umbra lui
ce vrea să devină om\"
catrenul acesta e ...piatra unghiulară a poeziei.
cearta copilului cu umbra ce se vrea om, neștiind ca om e doar copilul,
mai tîrziu el devenind jigodie, bestie, monstrul spăimîntător pentru tot viul pămîntului...
\"voi veni să-mi iau lumină într-o zi,
rămîi în struna glasului meu de chemare.
eu cred în litera ta
și-ți voi opri timpul
să poți atinge...luna\". {luna=mister}
ce poate fi mai plin de speranță?
cu mulțumiri pentru delectare, Ioan.