Vinovătia iubirii

Trăiam în pașii tăi ce te-au adus la mine

Visam prin ochii tăi

o bucurie ce avea sa vină,

o bucurie ca respiri un aer prețios

care îți numără secundele de dăruire infinită,

o dăruire ca ofrandă adusă nemuririi

pe care o semnezi prin urmele pe care le lași.

\"Sunt al nimănui, sufletul meu e pe drum\" mi-ai spus,

\"iubesc femeia-mi din cale si uit să mă iubesc,

mi-e foame de mine\" îmi strigi

răvășit de risipirea celulelor de iubire din tine

într-un spațiu limitat de suflete

Mi-am înfrânat șoaptele

dintr-o vină a iubirii

să nu-ți spun că ești al meu

acum, aici și pentru totdeauna

și că mă topesc dupa buza ta superioară

când îmi spui ca mă dorești.

Îmi ești însă eu nu, colindător și colecționar de sentimente ce ești pentru întregirea-ți,

femeia altuia voi fi

până ce te voi culege strop cu strop din drumurile mele.