Poezie
Frânturi I
1 min lectură·
Mediu
Am să-mi întind
pe pământul proaspăt de primăvară
ființa;
părul meu va fi una cu el,
ochii își vor ști matca,
culoarea li se va scurge
în brațele ei;
trupul alb, ca ultima pată de omăt
va însămânța țărâna
cu fantasme.
Ai să mă iubești
cu nebunia mării
care împarte pietrele în nisip
pentru a cuprinde pământul.
002626
0