Poezie
migrenă
1 min lectură·
Mediu
și niciodata nu se termină
e un fel de nevoie acută de regăsire și apoi
preschimbare. Apropiat de disperare, însetat după
cele mai neînsemnate melancolii și nevoi. Doar tu,
cuminte ca o migrenă te așezi pe pat, gândindu-te la
mii de scenarii și toate vin pe nepregătite
și toate vin și te lovesc în plex, în ochi, te înlănțuiesc
și apoi te eliberează.
te privești în oglindă trebuie
lumea asta e o lume de căști și lame de ras
cu pieptul în față
cu privirea dreaptă
și chiar ești o femeie puternică
nimic să îți reziste
câteva țigări, 4-5 shot-uri
migrena asta ca un ticăit de ceas
și ticăitul ăsta ca o nenorocită de ruletă
033.388
0
bine ai venit:)
mi-a plăcut directețea spunerii, după lectura textului tău am rămas cu senzația unei voci oneste, clare și vii
cu bine,
dana banu