Diana Bianca Ciurtin

sper ca oriunde ar fi acum, acolo sus, sa ne priveasca cu drag, caci era un om care impunea mult respect, deosebit..cu siguranta ca acum nu-l mai doare nimic, si nu mai sufera..buna poezia..Dinet

un poem plin de sensibilitate..imi place..
Dinet

cred ca nu vezi ce ar trebui sa vezi..esti orb ..in jurul tau pamantul rodeste si produce zambete si bucurii..admira-le si profita de tot ce e bun si frumos! ar trebui sa te doara indiferenta!!

asta e teribil de adevarat!!in primul rand nu multi stiu
sa bata cuiele si mai putini il bat corect..de multe ori stim sa o facem bine insa ne iasa stramb..sau sudura nu e prea trainica!!

ploaia ti-a sters pagina insa soarele poate sterge si mai multe pagini,insa creeaza alte pagini noi..neumbrite
Dinet

dimineata ma trezesc si imi spun: astazi o sa fiu energica,o sa muncesc mult si asta o sa.-mi aduca satisfactie,in fiecare zi imi propun \" astazi va fi o noua pagina in agenda fericirii\",astazi nu o sa mai iasa din matca Dunarea,nimeni nu-si va mai pierde casa iar in Madrid nimeni nu va mai pune bombe,,nimeni nu va mai plange de dorul celor dragi si nimeni nu va mai cadea sub rotile cutremuratoare ale metroului...astazi pasesc optimista,iar la iesirea din casa ma intalnesc cu Ingerul meu pazitor si la coltul strazii cu un heruvim..iar ei imi soptesc ca destinul tine cont uneori si de vointa noastra ..strazile Madridului la rasarit respira libertate si la apus sopteste lasitate..

mereu asociem pescarusii tragediei sau tristetii..prin tacere ranesti sau castigi..tacerea e inteleapta..

Cioran spunea \" in sine nimic nu este. Vibratiile noastre construiesc lumea, destinderile simturilor, pauzele ei..\".Felicitari! Diana

dificila sarcina de a dezamorsa grenade..din pacate nu le putem dezamorsa pe toate iar unele ne explodeaza in fata luand cu ele parti existentiale ale sufletului nostru, trairi si sentimente care le punem in bataia pustii, si goliciuni amarnice ce ne lasa uneori handicapati pe viata...

ai mult talent..ma regasesc in versurile tale..in trairile tale..da-i inainte pestoaica mica..

interesanta viziune a originilor Floriilor...deosebit tablou primavaratic..

prima strofa pare coborata din melodia \"fata draga..nu fii trista\"..insa puterea iubirii nu se compara cu nimic..nu?

oare de ce abundam mereu in spaima, teama, tristete, si lacrimi? de ce nu daruim mereu razele bucuriei,un buchet de zambete, un suras inocent si ciripit de pasarele?..sau cel mult indiferenta...traim in secolul negarii dreptului la fericire?