Poezie
orele
netulburate
1 min lectură·
Mediu
Trebuie să-ți pedepsesc
Sprânceana dorințelor
Până la mine
Să-mi împlânt glasul
Frânturii tale de negând
Ne’mbălsămat,
Si plâns.
In buza mea
Necoaptă,ca o geană
Cu unda luminoasă
întunericul profund!
Mâ urc pe gând
Si plou prin gene
Lungi, armate,
Fumegând.
Imi plouă-n inimă
Iti plouă’n gând
Si mă trecură
Zbuciumate
Orele
Spre noi plecând…
Neconturate!
Ce-au vrut să spună?
Rând cu rând
Le prind în palme
Si le plâng…
lăsând,
ecoul palmei
Tulburate...
fără gând.
001.143
0