vănăt albastru

Vreau un vânt albastru Sa-ți sfâșii venele cu el Vreau un fulger turbat De adevăr Cu multă electricitate până-n adâncuri! Vreau câinii viselor spulberate dintre noi Care ne tin la distanța cu colții Insângerați de otrăvuri Si minciuni! Vreau somnul tăiat în patru Si aruncat în iureșul de fructe necoapte Potopite peste suflet! Vreau turbarea aia a ta Blestemată sa fie Rea Si păgână Si amară. Vreau secolul Aruncat în mizeria Mișcării eterne. mi-e sete și-am să beau până la capăt cupa amărăciunii și scârba care tâșnește din mine din tine??? amin.