Poezie
poem în alb și fir cusut de mână
cântece violete
1 min lectură·
Mediu
n-am văzut niciodată
pietre plângând
știu doar sunete venind dinspre ziduri
ca din odaia mică în care
aștepta
să moară
ședeam pe trepte
cu ochii-n ochii icoanei așezată deasupra ușii
sub ștergarul cusut de mână
ascultam cum se făcea piatră
tinerețea i se ridicase demult la cer
când în ocol a intrat văduvia
pentru tot restul ogrăzilor miruite
îngânat pe nas
în ziua când de la biserică
se-ntorcea cu mine de mână
și cu apă vie
ce mai însemna o poartă a durerii
știam că e ultima
îi sfârtecase altcineva toate
cele câteva inimi
ea vindeca mâini picioare și
câteodată
suflete
știa că nu moartea e cea mai fără de îngeri
timpul își scoate uneori veșmintele cusute cu fir
la uscat
pe locul odăii am făcut grădină
cine-a știut că și florile dor
ca atunci
în fereastra prispei
sub umbra viței de vie
se leagănă fața lui Dumnezeu
venit la întâmpinare
001.266
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Deminescu Violeta Mirela. “poem în alb și fir cusut de mână.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/deminescu-violeta-mirela/poezie/14010721/poem-in-alb-si-fir-cusut-de-manaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.