Poezie
vecernie
cântece violete
1 min lectură·
Mediu
am ajuns târziu
la amurg
ca mai totdeauna
doar cât să alin
în odăjdiile lui mai
castanii și-au aprins candele
deschid cu brațele cărări negre
spre inima cerului violet
a-mpăcare
ca la trecerea prin apă
puțină cât la final o iubire
cu mâinile înmănușate gălbui
zeci de mirese
își ridică rochiile
a grija albului
de li se văd pantofii rozulii
ca o rană la început ori la sfârșit
nu vor dansa niciodată
la nuntă
în briza de vară
își așteaptă mirii
ce nu mai vin odată
ca tine
001093
0