Poezie
Critică literară
hermeneiană
2 min lectură·
Mediu
Din ramă
atâtea titluri
că nu se mai știu chema pe nume
se calcă-n picioare și-mi bagă degetele-n ochi
asta-i poezie?!
din întunericul-pe-jumătate
mâna flutură vulturește
foaia pe care-au îndrăznit a se-așeza năstrușnice
primele vise
acum tac toate
înghesuite între două pete de tutun
de pe degetele îngălbenite
ale unui prometeu legat de-o piatră
ca de cuvinte
e drept
pisica albă născuse mâți cam mici
dar sunt aaalbi albi
ca moliciunea întâiului sărut
și zău că au învățat să rostescă primele dureri
a iubi a plânge
asta-i poezie?!
eu care n-ar fi trebuit nici s-ascut creionul
cel mai tare însă deranjează
punctul ăsta pus preaaa în stânga deasupra inimii
pauza asta prea-i către dimineață
virgula aia n-are suficient spațiu
sub fruntea literar adunată-ntre sprâncene
asta-i poezie?
Fila se face din ce in ce mai mică
pe drumul dintre perii răzleți de pe nas
și cel prea lung crescut din ureche
și-napoi
ce îmi mai rămâne din ea
se ascunde în cealaltă ramă
în somnul pisicii
lasciv
ca și privirea femeii
în brațele căreia s-a refugiat cu mâții
Spaima fuge brusc din mine
ca o cioară după care copilul vecinului a tras cu praștia
râsul stă zăbrelit între dinții care l-au mușcat
pană la sânge
femeia din ramă surâde complice
m-a recunoscut
îi știu întreaga poveste de dragoste
călătorisem împreună odată
cu trenul care mă purta de acasă la școală
pe ea de la o veșnicie la următoarea
l-a părăsit fiindcă el n-a citit niciodată
cu mâna ei
scrisoarea
Asfaltul din pereți se crapă
și-ngăduie regește să crească un fir de iarbă
mai treci pe aici
Pe trepte
hohotul mi-o ia înainte
se rostogolește înaintea mea
lovindu-se de balustradă
de ecoul porții de fier de la drum
în urma noastră sărind câte două trepte
pisica albă și ea
cu mâții
dintr-odată mari
și rozulii ca mugurii piersicilor de pe stradă
se cațără în brațele mele
într-un cântec respirat limpede
tot mai limpede
Primăvara-i trăsese un picior
cerșetoarei din fața casei mele
preaascultarea
putem intra amândouă
Aflase și ea că
poezia
este vulturoaica
ce lasă ficații Poetului
în pace
001084
0