Poezie
intra-decor
1 min lectură·
Mediu
aș putea fi oare frumos ca un animal de care crescătorul să se mândrească
să-l scoată în cel mai mirific parc din galaxie
unde la baza viitorului stă împerecherea - destin
cea mai grozavă dovadă de dragoste
(împacă, absentează, satisface - și tot
nemulțumește viețuitoarele)
ca un diavol deschizând focul în taina viselor
fire de materie întunecată mi-au intrat în ființă - lacăt
pe noaptea cu lună plină
*
cât miez de soare aveam în obraji când mă pupa o fată din senin/
buna-mi zicea că-i rușine
copilăria-i surâsul pătrarelor -
tată și mamă: vă iubesc!
001.893
0