Printre brândușe de toamnă eu aș vrea a mă găsi
În fața unei pietre cu licheni și var
De care să mă sprijin dacă o fi și-o fi...
Precum se sprijină și coarnele de reni de cercul lor
Ce mai face șefu’ ?
Probabil că este plictisit: Și normal de atâta stereotipicism: aceeași autori, agasanți în general, cu postările lor ca vai de ele (așa-zise poezii, o înșiruire de cuvinte
Iarna-și scrie testamentul
Pe-un întins imaculat,
Folosind ca și penel,
O cioară răvășită de-atâta iernat:
Las ca moștenire
Ultimele pete de zăpadă
Ghioceilor, c-atâta sunt de curioși,
De sub
Vreau finalul la-nceput,
Și să știu tot ce m-așteaptă,
Să fac ce n-aș fi făcut
De-aș fi luat-o pe-aia dreaptă.
Epigrama – replică
Totuși îmi e peste mână,
Să-nțeleg ce am gândit:
Cum poate