Poezie
timpul topește îngerii…
era o clipă de nea și am iubit-o cu prea mult foc…
1 min lectură·
Mediu
stătea zâmbind pe un capăt de bancă
în lumina dulce-amăruie a rozelor
în adierea simplă a secundelor
în freamătul umed al gândului
în zborul limpede al visului…
m-am așezat lângă înger
și mi-am lipit chipul de pielea ei catifelată
și mi-am lipit buzele de parfumul ei dulce
și mi-am topit glasul în sufletul ei fierbinte…
și-atât o iubeam
încât mă doream suprapus în ea
punct cu punct, secundă cu secundă…
vântul a adus apoi o ploaie caldă de vară
ce mi-a mângâiat îngerul de nea…
timpul topește îngerii…
022450
0
VP