Poezie
Anamneza
1 min lectură·
Mediu
Impovarat pe soclu-i de vise nestinse,
ucise, Regele doarme
surprins in nemurire de zori revarsate
in onicsi empirici, crucificate de pacat.
Cuprins de remuscare placida, arsa, nestingherita
Invaluit in reminiscente aproape transparente,
Goale, dezvelite de frumos.
Petale de cristal alb picura Regina Noptii.
Transforma reveriile sortii
in oameni cu aripi, transpusi in decor.
Ganduri se revarsa peste granita timpului
tranzistor, faurind perle albastre
zamislite de mare, binecuvantate de soare.
Picuri de suflet pluteste ceata.
Curge in noapte, sclipiri dezolate, ratacite, neintelese,
inecate-n apa sacra,
in himere verzi
Asteptate de-un secol, repetate ca un crez
Molipsitor si rece, blajin, scontat indelung.
Se-astere val dulce peste toate.
Lumina difuza dilata simturi.
Dorinte renasc din cenusa calauzind Regina
in visele-i karmice, subjugatoare a realului
intors in clepsidra,
Candva pierdut, acum regasit.
Sclipiri solare remodeleaza inimi, perle albastre,
intr-un exomorfism total, introvertit,
consimtit.
Rasuflarea Lui amorfa prinde contur stelar.
Aprinde simturi incinse
de pasiune insetata, inglobata in doruri invinse
de prejudecati, cangrene si catrene.
002398
0