O bucătăreasă versată

Când are un impuls carnal
Ea știe bine cum se face:
Nu cumpără un animal,
Ci doar bucata care-i place.

Poanta unei epigrame e bine să stea ascunsă până în ultimul vers. Aici, se deconspiră chiar de la început, pentru că "impuls carnal" te duce cu gândul altundeva, nicidecum la măcelărie. Mă întreb dacă nu ar fi interesant de răsturnat versurile, astfel ca acest prim vers să devină chiar poanta:

Ea știe bine cum se face:
Nu cumpără un animal,
Ci doar bucata care-i place
... Când are un impuls carnal.

Chiar aș fi curioasă să aflu și alte păreri.

Bucătăreasa e-o femeie
Ce se zvonește că-i versată:
Deci nu-i voi da nici o idee
Când își alege o bucată.

Inițial, "carnal" voia într-adevăr să inducă ambiguitate, iar poanta era chiar "bucata care-i place". Varianta dumneavoastră, la care nu m-am gândit, amplifică poanta, așa că vă mulțumesc pentru sugestie.