2 Octombrie 2026 Note de pe marginea patului

Draga mea, Îți scriu de aici, de la marginea patului nostru, în timp ce te privesc cum dormi și aștept ca noaptea să se predea. Camera noastră a fost ore întregi o mare caldă, submersibilă, în care am stat treaz doar ca să te păzesc de curgerea timpului. Lumea din afara ferestrei începe să se dizolve încet, dar nu în întuneric, ci într-o claritate nouă. Secundele care pluteau în jurul nostru fără greutate, ca niște fluturi de sticlă adormiți pe gâtul tău, prind acum reflexii de argint. Timpul nu ne mai sfâșie; a devenit o apă liniștită, iar primele raze ale dimineții o transformă într-o miere curată, transparentă, care ne scaldă chipurile. În acest naufragiu tăcut, unde noaptea se retrage ca o mare leneșă, corpul tău rămâne singurul meu adevăr solid. Îți recunosc fiecare linie sub această lumină nouă care începe să mângâie cearșafurile. Brațele tale sunt adăpostul meu. Am aruncat toate busolele lumii, căci ritmul inimii tale, cel pe care îl simt când îmi sprijin capul pe pieptul tău, este singurul calendar după care vreau să trăiesc. Este muzica mută care a așezat stelele pe cer azi-noapte și care acum le stinge cu blândețe, lăsând loc zilei. Dacă totul trebuie să curgă și să se schimbe, lasă lumea să își urmeze cursul. Iubirea noastră a îmblânzit și întunericul, și trezirea. În mijlocul acestei treceri, noi rămânem întregi, salvați, contopiți sub lumina care ne găsește îmbrățișați. Deschide ochii, draga mea. Soarele a răsărit doar ca să te vadă cum te trezești. Al tău dincolo de marginea orelor, Cel care te așteaptă mereu în lumină.