Dascalescu Andreea-Elena

Nu aș putea să scriu de dragoste dacă nu aș fi sugrumată de amarul iubirii pentru că tu ești amarul meu, iar eu te-ndulcesc invers proporțional încât ești și mai amar, cel mai amar; și când

Nu plânge! Ecoul mă strânge sub pietrele unui castel. Într-un marsupiu îl port pe el și mestec crud sânge căci inima-mi curge de-a vieții ironie; hidoasă urgie! Mă topesc de

Vreau să trec strada, dar nu pot. Mi se descheie șiretul. M-aplec să mă-nchei, apoi ridic capul, dar lumea se schimbase. Îmi apare în față un fanion plin de sânge, iar în jurul

Strigoi din sticlă, spaimă și frică pe-o inimă goală din ceară și smoală. Umbră de copac, mă-nchin și suspin, mă mângâi cu pin de jale și dor, pui gol de amor.

M-am născut în actul I ca să sufăr, iar apoi ca să fiu fericită într-o altă viață din actul II. Mă hrănesc cu bombe atomice înglobate în cotidianul zilelor noastre și beau din ura

Abur umed mă-nmuia cu durere de nuia. Am vrut să mă poarte prin zile-nnoptate, dar vânt ușurel mă duce ca mișel în Eden. Acolo m-ardea durerea și setea că nu am trecut prin iadul

Aș vrea să tresar Și nu pot Căci sângele hoinar E-n clocot. Mai sper. Mă regăsesc stropită, Să nu fiu încolțită De-al vieții ger.

A fost, dar cine mai apucă cu mintea să aducă pierzania. Este. Chiar nu îmi amintesc. Sunt fericită, știu. dar nu îmi regăsesc

Personaje: Cleopa Zizin- soția lui Marcel și mama lui Darius, 55 de ani, pensionară Marcel Zizin- soțul Cleopei și tatăl lui Darius, medic, 60 de ani Darius- fiul Cleopei

În strania obscură a vieții de apoi ne strângem pielea udă. Gramul de sudoare se usucă-n noi ca valul spart pe tărm în plaja larg pierdută. Străluce-ntins amurgul de-un galben-violet Și

- Soldat Sică! - Să trăiți dom’ căpitan! - Du-te dracu’ mă cu să trăiți al tău! I-ai zis? - Să trăiți! Ce să zic? - Mă canalie! Via! Via mă-tii! Ce ți-am zis eu mă? - Să trăiți! Raportez: „dacă